"Doom Mood" Artiști: Toma Hurduc și Giulia Mangione Curatoare: Angelica Maria și Matilda Ardeleanu februarie - martie 2025 Despre expoziție: Giulia Mangione și Toma Hurduc examinează fricile existențiale și modul în care aceste anxietăți modelează identitățile individuale și legăturile comunitare. Proiectele lor se confruntă cu ideea unui colaps iminent, fie că este vorba de drumul lent către dezastru sau de eroziunea neobservată a realității, ambele strâns legate de amenințarea crescândă a schimbărilor climatice. Despre artiști: Giulia Mangione (n. 1987, Italia) este o artistă vizuală italiană stabilită în Oslo, Norvegia, care lucrează cu fotografie, film și scris. Cu studii în Literatură Comparată la Goldsmiths University of London, Arte Frumoase la Academia de Artă din Bergen și Advanced Visual Storytelling la Danish School of Media and Journalism, ea a publicat prima sa carte, „Halfway Mountain”, în 2018, la The Photographers’ Gallery din Londra. Cartea a fost selectată pentru Prix du Livre la Les Rencontres d’Arles și nominalizată la MACK First Book Award. Toma Hurduc (n. 2001, România) este un fotograf documentar care lucrează în București. Atenția sa este direcționată către reprezentarea comunităților și mișcărilor underground locale, față de care se simte strâns legat. În prezent, narațiunile sale sunt adesea construite pe baza experienței personale și a relației cu subiectul, astfel încât adevărul factual este frecvent împletit cu adevărul meta, imaginativ, având ca scop chestionarea percepției umane asupra realității, a angoasei, anxietății, efemerității și a modului în care se construiește memoria. Având o formare academică în cinematografie, Toma este foarte interesat de felul în care lumina formează imagini și alege să lucreze regulat cu film alb-negru de 35mm, pentru a reda absurdul pe care îl percepe în viața de zi cu zi. În presă: https://www.scena9.ro/article/doom-mood-giulia-mangione-toma-hurduc-fotografii-cdrf https://curatorial.ro/arta/interviu-giulia-mangione-si-profetiile-despre-sfarsitul-lumii/ https://www.iqads.ro/articol/70956/angelica-maria-uneori-este-util-sa-privim-anumite-probleme-dintr-o-perspectiva https://nextgenart.fundatia-amfiteatru.ro/en/opening-of-the-doom-mood-exhibition-at-nitja-lillestrom/

"Broken Borders" Artistă: Ioana Moldovan Curatoare: Arianna Rinaldo aprilie - mai 2024 Despre expoziție: Când ne gândim la război, putem încerca să ne imaginăm groaza, nedreptatea, distrugerea, consecințele tragice. Cu toate acestea, aflați în siguranță, la sute de kilometri distanță, nu putem auzi zgomotul, nu putem simți golul, disperarea, frica și deznădejdea. Nu putem înțelege înverșunarea soldaților care luptă pentru țara lor natală și nici curajul unei mame care își duce copiii în siguranță, actul extrem de a fugi de acasă și de a-și abandona viața pentru un viitor incert. Despre artistă și curatoare: Ioana Moldovan este fotograf documentarist independent, scriitoare și autoare publicată, care s-a alăturat încă de la început în crearea CdRF. Fotografiază atât din spatele liniei frontului cât și în interiorul comunităților rurale mici, iar reportajele ei au fost publicate de-a lungul timpului de The New York Times, ESPN, Al Jazeera English, Huffington Post, BBC, Der Spiegel, Open Society Foundation, Libération, Deutsche Welle, LensCulture etc. Curatoarea Arianna Rinaldo este o profesionistă independentă cu o experiență de peste 20 de ani. Din 2012 până în 2021, a fost director artistic al Cortona On The Move, festival internațional de narațiune vizuală. Din 2016, este curatoare de fotografie la PhEST, un festival de fotografie și arte contemporane din Puglia. Face parte din comitetul de selecție al diferitelor instituții, printre care Premiul Leica Oskar Barnack, Jurnalul Britanic de Fotografie „Ones to Watch” și Premiul Deutsche Börse Photography Foundation. În presă: https://curatorial.ro/societate/broken-borders-si-seamless-finisaj-si-artist-talk-la-centrul-de-resurse-in-fotografie/ https://omiedesemne.ro/opening-broken-borders-seamless/ https://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/expozitiile-broken-borders-si-seamless-se-apropie-de-final-965041.html

"Female gaze on sexuality and femininity" Artiste: Ilina Schileru și Virginia Lupu Curator: Sorin Florea iunie - iulie 2023 Despre expoziție: Ilina Schileru & Virginia Lupu au dezvoltat, pe parcursul rezidențelor artistice CdRF, două perspective artistice subiective și complementare, care ilustrează posibile poziționări în relație cu tema sexualizării, fie ea conștient asumată sau inconștientă. A vorbi artistic despre o temă atât de actuală și controversată în România secolului 21 reprezintă, în concepția noastră, un demers curatorial de o acută necesitate, la care Ilina Schileru și Virginia Lupu au răspuns reflexiv și profund personal. Cele două perspective artistice prezintă două lupe subiective și complementare aplicate percepției și auto-percepției feminine, și, în esență, ilustrează două posibile poziționări în relație cu tema sexualizării (fie ea conștient asumată sau inconștientă). Ele reprezintă direcții ale privirii și chestionează tabloul complex al dinamicilor de putere, violenței și stereotipurilor de gen, traversând (auto) obiectivizarea, influențele (religioase, culturale, sociale sau politice) care duc la interiorizarea și perpetuarea unor atitudini girate de un sistem patriarhal depășit și toxic ori prejudecăți și idei nerealiste despre sex, sexualitate și iubire. Lucrările celor două artiste acționează ca întrebări la care răspunsurile nu sunt niciodată simple sau unice. Sunt o invitație la un dialog critic despre realități dificile, despre multiple reprezentări ale feminității și sexualității, despre mecanismele, regulile și modelele care direcționează și condiționează percepții și atitudini sociale, despre experiențe transformatoare și despre evidenta calitate terapeutică și vindecătoare a sexualității, atunci când ea este înscrisă unui context pozitiv, consensual, bazat pe intimidate fizică și emoțională, pe conexiune și grijă. Despre artiste: Ilina Schileru documentează, de douăzeci de ani, probleme precum egalitatea de gen și drepturile femeilor și ale lucrătoarelor casnice, într-o zonă rurală, nu departe de un fost oraș industrial, din sud-estul României. „În practica mea artistică folosesc diverse medii, de la desen la pictură, fotografie și video la instalații cu neon, abordând subiecte din jurul ierarhiilor sociale printr-un vocabular estetic vizual, uneori integrând și o componentă participativă din partea publicului. Rezidența CDRF a fost o oportunitate pentru a evidenția felul în care sunt percepute femeile și, cel mai important, modul în care se percep ele însele într-un mediu încă profund patriarhal.” Virginia Lupu propune o serie de portrete ale femeilor dintr-o zonă complet diferită - cea a lucrătoarelor sexuale BDSM, care practică activitatea de Stăpâne/ Mistress/ Dominatrix. „Am integrat o modalitate sigură și consensuală de a explora emoții dificile; activitățile BDSM și explorarea fetișurilor permit ambelor părți (atât partea dominantă cât și cea submisivă) să-și recapete relația cu corpul și cu propria sexualitate într-un mod eliberator și responsabil.” În presă: https://curatorial.ro/arta/interviu-ilina-schileru-egalitatea-de-gen-si-drepturile-femeilor-documentate-in-fotografie/ https://propagarta.ro/imagini-video/expozitia-female-gaze-on-sexuality-and-femininity-de-la-centrul-de-resurse-in-fotografie/

„Biblioteca Alifanti. Patrimoniul de Mobilier și Tehnologiile Viitorului” Un proiect BAAB et co.: Irina Niculescu, Alexandru Belenyi, Cătălina Frâncu și Teodor Calinoiu. O expoziție găzduită de Galeria CdRF în perioada 8 noiembrie 2025 - 15 decembrie 2025. Echipa BAAB expune una dintre prea puținele piese de mobilier de autor românești din perioada anilor ‘50, sub forma unui studiu constructiv, de design și de structură. Biblioteca a fost proiectată de Mircea Alifanti, arhitect (printre altele, al Sediului Politico-Administrativ de la Baia Mare) și profesor, iar noi am replicat principiile sale constructive într-un obiect de studiu care va sta la dispoziție publicului pentru cercetare și întrebări. În acea perioadă, celebrul scaun Bibendum (Eileen Grey) și biblioteca modulară Nuage a lui Charlotte Perriand erau două dintre obiectele dezvoltate în Occident care se bucurau de producția în masă caracteristică perioadei. Din motive de explorat (personale și socio-politice), biblioteca Alifanti rămâne, în ciuda potențialului ei, în apartamentul celor doi arhitecți (Mircea și Cleopatra) până de curând. În presă: https://institute.ro/arhitectura/vernisaj-masa-rotunda-deschidere-publica-a-expozitiei-biblioteca-alifanti-cdrf-8395.html https://curatorial.ro/societate/biblioteca-alifanti-mobilier-de-autor-din-anii-50-in-focus/

"The space inside is monitored" Artistă: Raluca Mărgescu (Ruuca) Curator: Sorin Florea octombrie - noiembrie 2024 Despre expoziție și artistă: Artista caută libertatea absolută în sensul etimologic de absolvere: eliberarea, detașarea, și este mai înclinată să se cerceteze pe sine și amintirile ei. Astfel, dezvoltarea artei ei nu mai are nevoie de redarea explicită a lumii ca mijloc principal de exprimare. Ruuca mută accentul către o imagine poetică ca o reprezentare mai directă a sinelui interior. Se eliberează de povara exprimării subiectivității și astfel munca ei câștigă autonomie și stă pe cont propriu. O artă care nu mai este subordonată sarcinii de a reprezenta realitatea. (Sorin Florea, curator) * Am început proiectul anul trecut când m-am mutat la Londra. Acesta cuprinde imagini ale tuturor locurilor în care am fost în acest interval de timp, reflectând căutarea pentru un loc al meu în această lume. Procesul meu artistic se dublează ca propriul meu proces terapeutic, deoarece sunt într-o aventură nu numai să descopăr unde îmi aparțin în ceea ce privește spațialitatea, ci și în ceea ce privește înțelegerea de sine. De-a lungul acestei aventuri mă simt obligată să fotografiez totul pentru a exista, a aparține și, în ultima vreme, să înțeleg mai multe despre mine. Imaginile sunt asociate cu amintiri, uneori sunt vii, alteori sunt neclare. Unde voi vedea texturi, siluete și un joc de lumini și umbre, eu văd figuri de familie, rutine vechi și emoții diverse. (Ruuca, artistă) În presă: https://curatorial.ro/arta/interviu-fotograf-curator-galerie-arta/

OUT Artist: Cornel Lazia Curator: Sorin Florea septembrie 2023 Despre expoziție: Expoziția “OUT” este o selecție de imagini, de peisaje în care este prezent omul, o prezență solitară, dar nici pe departe singuratică, un fel de poem dedicat descoperirii de sine, legăturii dintre om și natură, dintre om și oraș. Aceste teme se regăsesc recurent în seriile de imagini ale lui Cornel Lazia. Ad litteram, expoziția este o călătorie în timp și spațiu, implicând arhivele sale, nefiind organizată după un criteriu cronologic sau geografic. Cu toate acestea, ea este mai degrabă o încercare de a crea un mediu propice, care să permită privitorului să se imerseze într-o dimensiune meditativă, care să îi permită să își creeze propriul flux narativ. Despre artist: Cornel Lazia fotografiază oameni, spații, orașe suspendate, studiază interacțiunea și influențele dintre imaginea de film și fotografie și predă la UNATC; echilibrează cu succes fotografia comercială cu cea artistică, personală. În presă: https://curatorial.ro/arta/interviu-fotograful-cornel-lazia-portretul-este-un-sport-de-echipa/

"Unseen and Unspoken" Artistă: Anna Bedyńska Despre expoziție: Anna Bedyńska își îndreaptă camera spre ceea ce cultura contemporană ascunde adesea vederii: moartea și alteritatea. Aducând în lumină atât tradiții funerare aflate în declin, cât și portrete ale persoanelor cu albinism, ea rupe tăcerea și invizibilitatea, revendicând spațiu pentru empatie, demnitate și dialog. Despre artistă: În proiectele sale, Bedyńska explorează lumea persoanelor vulnerabile și marginalizate sau bolnave, precum și a persoanelor cu dizabilități. În centrul operelor sale se află de fiecare dată experiența umană. Se concentrează pe reportaj, în care adesea explorează subiecte tabu. A documentat nașteri și decese. Printre cele mai importante serii ale sale se numără Naștere cu umanitate (Birth with Humanity) și Haine de înmormântare (Clothes for Death). Amândouă contestă tabuurile legate de naștere și moarte și au fost prezentate în cadrul unor campanii sociale. În 2024 a creat campania de conștientizare „Găsește punctul” („Spot the Dot”) pentru prevenirea cancerului de piele, în care a folosit fotografiile stradale din Japonia inspirate de Yayoi Kusama. Îi place să detabuizeze subiecte care sunt adesea trecute cu vederea, subiecte care par a fi incomode sau ascunse de ochii publicului și pune femeile în centrul atenției. A câștigat numeroase premii prestigioase, inclusiv World Press Photo 2013, Grand Prix la Grand Press Photo (2005 și 2017), premiul National Geographic și premiul special „Merită să fim împreună” în cadrul concursului BZ WBK Press Foto, Premiul anul acordat de Ministrul Culturii din Polonia și o mențiune onorifică pentru Publicația anului 2024. Filmul ei de debut, În altă lume (In Another World), a avut premiera la prestigiosul festival de film documentar din Leipzig și a primit premiul principal la categoria Cel mai bun film studențesc la Festivalul Kinoproba din Ekaterinburg. În 2024 a lansat două albume de fotografie – Al meu pentru totdeauna (Forever Mine) și Găsește punctul (Spot the Dot) – care nu numai că i-au adus recunoaștere în domeniu, dar au avut și un impact social și educațional semnificativ. Mamă, fotojurnalist, lector, triatlonist, alpinist. Iubește să râdă. Membru al Programului Ambasadorilor Canon (2013-2018), al Femei Fotografe și Femei Fotografe Poloneze. A locuit și a lucrat în Varșovia, în Moscova, Tokyo și Hong Kong, în prezent trăiește la București. annabedynska.com Despre cele două proiecte: Haine de înmormântare/Clothes for Death Trăim vremuri din ce în ce mai dezumanizate, relațiile de familie sunt tot mai șubrede, relațiile dintre oameni sunt din ce în ce mai depersonalizate. Viața noastră este automatizată în multe aspecte, inclusiv moartea și înmormântarea. Există o tradiție aproape dispărută în Polonia (Europa de Est). Tradiția de a pregăti hainele pentru înmormântare. În zilele noastre, persoanele care mor la vârsta de 80 și ceva de ani sunt ultimele care mai cultivă această tradiție. Este practic moștenirea noastră cu rădăcini adânci în vremurile străvechi. Dacă nu o documentăm acum, generațiile următoare vor fi private de ea. După cum spunea unul dintre personajele mele: nu se cade să mergi în blugi ca să-L întâlnești pe Domnul. De aceea, mulți bătrâni își pregătesc hainele pentru înmormântare înainte de a muri. Uneori le cos, alteori cumpără haine noi-nouțe și le strâng plini de smerenie. Alții spun că trebuie să fie confortabile și folosite, deoarece călătoria spre Infinit este lungă. Unii le vor negre, alții pline de culoare. Toate au un sens. Lenjerie intimă, ciorapi, fuste, bluze cu mâneci lungi pentru femei, costume și cămăși albe pentru bărbați. Unii vor să ia cu ei mai multe lucruri în „ultima călătorie”, imagini cu sfinți, cărți de rugăciuni, rozarii etc. Soția lasă soțului bastonul și acordeonul preferate. Alegând haine care au valoare sentimentală sau cu o semnificație aparte în viața cuiva, persoana poate crea o amintire de durată pentru familie și prieteni. Este un mod de a păstra amintirile. Se spune că nu putem ignora dorința celui mort, care a lăsat spus dinainte ce vrea să poarte și cum vrea să fie înmormântat. În caz contrar, se crede că persoana decedată nu-și poate găsi liniștea și calea corectă spre Infinit. Mai mult, persoana care nu a îndeplinit dorința defunctului poate fi bântuită de sufletul mortului. Discutarea și planificarea acestor pregătiri servesc unui scop profund – ele umanizează conceptul de moarte. Într-o lume în care discuțiile despre mortalitate sunt adesea ținute sub tăcere, iar moartea însăși este un subiect tabu, aceste conversații deschid portița către înțelegere și sprijin emoțional în rândul membrilor familiei. Permit indivizilor și celor dragi să își exprime deschis dorințele și preocupările, creând o conexiune mai profundă în fața pierderii. Această tradiție particulară continuă să fie cultivată în orașele mici și la sate, mai ales în rândul generației în vârstă. Oamenii din orașe angajează firme de servicii funerare care se îngrijesc de cadavre, haine și alte îndatoriri. Moartea este încă un tabu. Societatea contemporană este mult mai interesată de frumusețea și tinerețea veșnică și se teme să se gândească și chiar să vorbească despre moarte, care face parte în mod natural din ciclul vieții. În această serie sper nu doar să păstrez o tradiție care se estompează, ci și să imortalizez esența a ceea ce înseamnă să fii om. Haine de înmormântare (Clothes for Death) este mai mult decât o narațiune vizuală; îi invit pe privitori să reflecteze asupra dansului complex dintre viață și moarte, amintindu-ne de frumusețea îmbrățișării mortalității noastre cu grație și profundă umanitate. Puterea Albă/White Power Există multe nuanțe ale frumuseții. În paginile lucioase ale revistelor, pe rețelele de socializare și în publicitate, frumusețea este adesea rezultatul a ore întregi de machiaj, styling și retuș digital. Echipe de specialiști redefinesc fiecare detaliu pentru a crea imaginile rafinate pe care le vedem în spațiile publice. Ceea ce rămâne ascuns este chipul original, nealterat al persoanei fotografiate. Portretele din seria Puterea albă (White Power) ne invită să redescoperim frumusețea modelată de natura însăși. Albinismul, cauzat de o genă recesivă moștenită de la ambii părinți, afectează aproximativ una din 20.000 de persoane la nivel mondial, în timp ce una din 70 este purtătoare a genei. Un copil albino se poate naște în orice familie, chiar dacă nu există antecedente de albinism. Deoarece corpul lor duce lipsă de pigment, persoanele cu albinism au părul, pielea și ochii fără culoare. Această absență a melaninei le face extrem de sensibile la lumina soarelui, având pielea predispusă la inflamații și ochii vulnerabili la afecțiuni precum fotofobia, nistagmusul și astigmatismul. Drept urmare, mulți se retrag din lumină la modul literal, cât și simbolic. Foarte des, ei se confruntă cu stigmatizarea, excluziunea și ostracizarea socială. Ce este o frumusețe reală, autentică?! O frumusețe pe care nu toată lumea o poate vedea? Albinoșii trăiesc în umbră. „Am vrut să-i scot din adăposturile lor, să-i pun pe scenă și să le dovedesc lor și altora că adevărata frumusețe nu este creată de stiliști sau instrumente digitale, ci își are rădăcinile în autenticitate, în reziliența sufletului uman și în adevărul experienței trăite” – susține Bedyńska. În unele credințe africane, albinoșii sunt considerați a fi întruparea spiritelor morților, existând superstiția că unele părți ale corpului albinoșilor au puteri magice care pot aduce fericire deținătorului de amulete sau poțiuni făcute din părți ale corpului albinoșilor. Acesta a fost un motiv de persecutare a comunității, inclusiv crimele de pe traseul Tanzania-Zambia-Congo-Camerun-Nigeria. https://www.annabedynska.com/clothes-for-death https://www.annabedynska.com/white-power

Proiectul Centru de resurse în fotografie este finanțat prin Granturile SEE 2014 - 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA. Despre proiect În 2020 am pornit la drum cu ideea de a dezvolta atelierele de fotografie Walk & Shoot de la acea vreme în ceva mai mare, mai de ajutor, mai de impact. Astfel, am început să conturăm centrul de resurse în fotografie și am aplicat la un grant Ro-Cultura pentru a putea pune în practică ideile de pe hârtie. Partener în acest proiect ne-a fost Morten Bruun, manager cultural din Norvegia care ne -a sprijinit în identificarea profesioniștilor din Norvegia potriviți pentru a ne ajuta în acest demers. Astfel, proiectul „Centru de resurse în fotografie” propune crearea unui spațiu dedicat și a programelor educaționale, de dezvoltare profesională, evenimente și produse artistice. Rolul centrului de resurse în fotografie este de a conecta fotografii între ei, și pe fotografi cu alți profesioniști din alte domenii. De asemenea, dorim să devină o pepinieră unde fotografii amatori să se dezvolte, să poată face pasul către profesionalizare. Nu în ultimul rând, obiectivul general este acela de a deveni cel mai important centru de resurse foto din România dezvoltând o structură de management pentru comunitatea fotografilor din București și din țară. Oferim următoarele resurse: --> Resurse fizice – bibliotecă dotată cu cărți și albume foto, computere cu software specific pentru procesare foto, spații de lucru și cel puțin un studio de fotografie complet utilat; --> Resurse pentru a facilita dezvoltarea competențelor – cursuri autorizate, ateliere de fotografie, masterclass-uri și evaluări de portofoliu, discuții și prilejuri de transfer de informații pentru fotografi profesioniști și amatori; --> Resurse pentru promovarea fotografilor – expoziții, evenimente de vânzare de fotografie de autor și rezidențe de creație.

"Seamless" Artist: Andrei Păcuraru (PAC) Curator: Natan Dvir aprilie - mai 2024 Despre expoziție: Andrei Păcuraru se află într-o călătorie continuă către limitele a ceea ce considerăm (sau vedem ca) uman. Cu referințe la principiile Bauhaus și precizia tehnică și estetică a lui Andreas Feininger, Păcuraru invită privitorul într-un tărâm în care artificialul devine aproape organic. Imaginile sale stranii și futuristice nu încearcă să prezinte esența experienției umane, nici să dea un sens eteric sau metafizic lumii, ci mai degrabă explorează limitele percepției noastre. Fotografiile manechinelor asemănătoare oamenilor, prin studii atente ale luminii și umbrei, ale texturii și formei, evocă un sentiment de neliniște, obligând privitorii să-și confrunte percepțiile despre umanitate și imitațiile acesteia. Pe fundalul unui peisaj vizual tot mai dominat de inteligența artificială, nu poți să nu te întrebi cum sunt create imaginile pe care le vedem și dacă ceea ce vedem este real. În aprecierea puterii durabile a mediului, Păcuraru rămâne dedicat fotografiei tradiționale, examinează cu meticulozitate subiecte lipsite de prezență umană, elimină orice senzație de perspectivă și provoacă înțelegerea noastră asupra mediului în sine. În „Seamless”, el ne invită să privim dincolo de suprafață, să distingem cusăturile dintre realitate și iluzie și să contemplăm esența a ceea ce înseamnă să fii om. Despre artist și curator: Andrei Păcuraru (PAC) este fotograf de peste 15 ani, lector și membru al Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane și parte din echipa de bază a CdRF. Expert în arta fotografică, Andrei are o înclinație aparte pentru tehnică fotografică și compoziție. Lucrările sale au fost expuse atât în România cât și în afara țării și este custodele Colecției PAC, o arhivă personală începută în 2006 care conține peste 10.000 de fotografii nepublicate. Curatorul Natan Dvir este educator și fotograf documentar conceptual care se concentrează pe aspectele umane ale problemelor culturale, sociale și politice. A absolvit un MBA la Universitatea din Tel Aviv și Masteratul în fotografie de la Școala de Arte Vizuale (NY), după care a devenit membru adjunct al facultății la Centrul Internațional de Fotografie (ICP). În presă: https://curatorial.ro/societate/broken-borders-si-seamless-finisaj-si-artist-talk-la-centrul-de-resurse-in-fotografie/ https://omiedesemne.ro/opening-broken-borders-seamless/ https://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/expozitiile-broken-borders-si-seamless-se-apropie-de-final-965041.html

"Loc | Loc-uire | Loc-uință" Artist: Bogdan Gîrbovan Curatoare: Diana Marincu mai - iulie 2025 Despre expoziție: Timpul a încetinit, ochiul s-a limpezit și liniile identitare s-au clarificat. În continuitatea acestui demers, putem „citi” și proiectul actual, poate cel mai îndrăzneț de până acum, Loc | Loc-uire | Loc-uință, o serie de fotografii noi, dintre care vedem aici o selecție exemplară, precum o sinteză a acestor trei concepte esențiale. Fotografiile sunt rezultatul unei acțiuni aproape performative din partea artistului, care a vrut să vadă cu ochii lui și cu ochii lentilei camerei foto ce vede „cel mai bun prieten al omului” din cușca sa. Despre artist: Bogdan Gîrbovan (n. 1981) este un artist care caută mereu în fotografiile lui „imaginile care nu există”, adică acele apariții vizuale care ne scapă, pe lângă care trecem fără să le observăm, nu pentru că nu le-am vedea, ci pentru că nu știm să le privim. Adesea nu avem instrumentele pentru a accesa perspectivele uneori incomode, alteori monotone, ce necesită răbdare și timp, uneori iscoditoare până la iritare, alteori pline de ironie și de savoare, prin care artistul ajunge să abordeze subiectele lui. În presă: https://www.radioromaniacultural.ro/emisiuni/orasul-vorbeste/loc-loc-uire-loc-uinta-o-expozitie-care-schimbaperspectiva-atat-la-propriu-cat-si-la-figurat-id48962.html https://www.cdrf.ro/post/loc-loc-uire-loc-uinta

"КИО / KIO" Artistă: Andreea Ilie Curator: Sorin Florea aprilie - mai 2025 Despre expoziție: Circul sovietic nu a fost doar o formă de divertisment, ci un fenomen cultural profund – unul care a depășit diviziunile sociale și economice, unind comunități printr-un spectacol comun. Proiectul КИО / KIO examinează semnificația arhitecturală, artistică și socio-politică a clădirilor de circ sovietice, investigând rolul acestora ca instrumente ale identității colective și coeziunii ideologice.Instalația este o explorare a puterii spațiilor comune, reconsiderând circul nu doar ca pe o relicvă a trecutului, ci ca pe un simbol rezonant al experienței colective și al memoriei culturale. Despre artistă: Andreea Ilie (n. 2001) este o artistă vizuală care se inspiră din legătura inerentă dintre arhitectură și psihicul uman. Lucrările sale surprind esența clădirilor sociale și a spațiilor comune, subliniind influența lor profundă asupra individului modern. Prin lucrările sale, ea încearcă să dezvăluie adevăratul scop al acestor spații și să sublinieze importanța vitală a experiențelor colective, combătând sentimentul profund de alienare care poate pătrunde în viața noastră atunci când ne simțim deconectați de noi înșine și de ceilalți.

"Lingua Matrimonia Study No. 17" Artistă: Eliza Lupu Curator: Sorin Florea martie - aprilie 2025 Despre expoziție: „Lingua Matrimonia Study No. 17” reprezintă o piesă unică într-un proces artistic continuu, în care fiecare lucrare este un fragment dintr-o căutare universală și spirituală. Eliza Lupu explorează corpul uman prin obiectivul camerei, surprinzând puritatea, impuritatea și ciudățenia realității. Despre artistă: Arta Elizei Lupu abordează corpul atât ca simbol, cât și ca arhivă a memoriei, dincolo de gândirea conștientă. Temele de bază ale lucrărilor sale includ sexualitatea, intimitatea și iubirea, iar peisajele naturale devin extensii ale corpului, unde fizicul și spiritualul se intersectează. În presă: https://propagarta.ro/events/lingua-matrimonia-study-no-17/