"Broken Borders" Artistă: Ioana Moldovan Curatoare: Arianna Rinaldo aprilie - mai 2024 Despre expoziție: Când ne gândim la război, putem încerca să ne imaginăm groaza, nedreptatea, distrugerea, consecințele tragice. Cu toate acestea, aflați în siguranță, la sute de kilometri distanță, nu putem auzi zgomotul, nu putem simți golul, disperarea, frica și deznădejdea. Nu putem înțelege înverșunarea soldaților care luptă pentru țara lor natală și nici curajul unei mame care își duce copiii în siguranță, actul extrem de a fugi de acasă și de a-și abandona viața pentru un viitor incert. Despre artistă și curatoare: Ioana Moldovan este fotograf documentarist independent, scriitoare și autoare publicată, care s-a alăturat încă de la început în crearea CdRF. Fotografiază atât din spatele liniei frontului cât și în interiorul comunităților rurale mici, iar reportajele ei au fost publicate de-a lungul timpului de The New York Times, ESPN, Al Jazeera English, Huffington Post, BBC, Der Spiegel, Open Society Foundation, Libération, Deutsche Welle, LensCulture etc. Curatoarea Arianna Rinaldo este o profesionistă independentă cu o experiență de peste 20 de ani. Din 2012 până în 2021, a fost director artistic al Cortona On The Move, festival internațional de narațiune vizuală. Din 2016, este curatoare de fotografie la PhEST, un festival de fotografie și arte contemporane din Puglia. Face parte din comitetul de selecție al diferitelor instituții, printre care Premiul Leica Oskar Barnack, Jurnalul Britanic de Fotografie „Ones to Watch” și Premiul Deutsche Börse Photography Foundation. În presă: https://curatorial.ro/societate/broken-borders-si-seamless-finisaj-si-artist-talk-la-centrul-de-resurse-in-fotografie/ https://omiedesemne.ro/opening-broken-borders-seamless/ https://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/expozitiile-broken-borders-si-seamless-se-apropie-de-final-965041.html

OUT Artist: Cornel Lazia Curator: Sorin Florea septembrie 2023 Despre expoziție: Expoziția “OUT” este o selecție de imagini, de peisaje în care este prezent omul, o prezență solitară, dar nici pe departe singuratică, un fel de poem dedicat descoperirii de sine, legăturii dintre om și natură, dintre om și oraș. Aceste teme se regăsesc recurent în seriile de imagini ale lui Cornel Lazia. Ad litteram, expoziția este o călătorie în timp și spațiu, implicând arhivele sale, nefiind organizată după un criteriu cronologic sau geografic. Cu toate acestea, ea este mai degrabă o încercare de a crea un mediu propice, care să permită privitorului să se imerseze într-o dimensiune meditativă, care să îi permită să își creeze propriul flux narativ. Despre artist: Cornel Lazia fotografiază oameni, spații, orașe suspendate, studiază interacțiunea și influențele dintre imaginea de film și fotografie și predă la UNATC; echilibrează cu succes fotografia comercială cu cea artistică, personală. În presă: https://curatorial.ro/arta/interviu-fotograful-cornel-lazia-portretul-este-un-sport-de-echipa/

Home Is Not a Question - expoziție Meeting Point @ CdRF Artistă: Erika Guadagnin Curatoare: Marina Paulenka „Home Is Not a Question” se desfășoară ca o investigație spațială și vizuală asupra apartenenței, modelată prin negocierea pe termen lung dintre Italia și România care definește practica Erikăi Guadagnin. În esență, proiectul poate fi înțeles și ca o navigare personală, o încercare a artistei de a se localiza în interiorul și între aceste contexte, nu prin rezolvarea întrebării apartenenței, ci prin rămânerea în incertitudinea ei. Lucrând cu urme arhivistice, imagini vernaculare și fragmente din istoriile comunităților, Guadagnin abordează imaginea ca pe un teren instabil. De-a lungul expoziției, materialele de arhivă apar stratificate, întrerupte și parțial obscure, adesea de structuri asemănătoare unor perdele care, în același timp, separă și conectează. Aceste gesturi introduc o metaforă spațială discretă, dar persistentă: două lumi aflate în proximitate, dar niciodată pe deplin reconciliate. Perdeaua devine un prag, o suprafață de proiecție și un punct de separare, sugerând modul în care identitatea este negociată continuu dincolo de granițe vizibile și invizibile. Limbajul său fotografic se extinde dincolo de imaginea în sine. Tipărite pe metal, suspendate pe folii transparente sau integrate în instalații sculpturale, lucrările se transformă în funcție de mișcarea privitorului. Cadrele se suprapun, se dizolvă sau rămân în mod deliberat incomplete, permițând imaginilor să existe într-o stare de permeabilitate. Ceea ce apare nu este o narațiune fixă, ci un câmp de relații în care sensul este contingent, construit prin durată, atenție și poziționare. În același timp, cercetarea artistei asupra comunităților italiene din România dezvăluie o condiție de prezență dispersată, o comunitate care există fără o reprezentare stabilă sau unificată. Acest decalaj dintre realitatea trăită și vizibilitatea ei devine central pentru lucrare. Guadagnin nu încearcă să îl rezolve. În schimb, compune prin fragmentare, lăsând discontinuitățile să rămână active, menținând împreună elemente care rezistă alinierii. Maternitatea introduce un strat suplimentar în această investigație, intensificând întrebarea continuității și a transmiterii. Ce este dus mai departe și de unde? Cum poate fi articulat „acasă” pentru altcineva atunci când nu este pe deplin definit pentru sine? Aceste întrebări rezonează de-a lungul expoziției, ancorând preocupările conceptuale în experiența trăită. Prezentată la CDRF în România, expoziția se desfășoară ca o traiectorie deschisă, mai degrabă decât ca un traseu fix. Nu există un singur punct de vedere. Fiecare pas produce o schimbare, fiecare poziție o altă aliniere a imaginilor și a sensurilor. În această mișcare își găsește lucrarea forma, ca o încercare continuă de a se situa peste praguri, între istorii și într-un spațiu care rămâne, în mod necesar, nerezolvat. — Marina Paulenka Despre artistă: Născută în Italia și activă în România de aproape două decenii, Erika Gaudagnin își dezvoltă practica între două contexte culturale, într-un proces continuu de negociere și reconfigurare. Identitatea este abordată ca o condiție fluidă, modelată de mișcare, memorie și experiență trăită. Cercetarea sa pornește din materiale de arhivă și din narațiuni ale comunităților, cu un interes specific pentru prezența fragmentată a italienilor în România. Aceste materiale sunt rearticulate în instalații, colaje, pictură și cărți de artist, în care imaginea și documentul funcționează ca structuri instabile de sens. Practica investighează relația dintre vizibil și invizibil în imagini, precum și modul în care sensul se transformă prin juxtapunere, generând un câmp deschis de interpretare. În acest context, „acasă” nu este înțeles ca un loc fix, ci ca un proces în continuă devenire, modelat de migrație și maternitate. Despre curatoare: Stabilită la Berlin și originară din Croația, Marina Paulenka are peste 18 ani de experiență în dezvoltarea direcțiilor artistice, curatoriat, educație, leadership, management și dezvoltare culturală, alături de propria sa practică artistică. Activitatea Marinei acoperă artele vizuale contemporane, digitale și performative, cu o specializare în fotografie și new media, fiind definită de rigoare intelectuală, inovație, interdisciplinaritate și un interes constant pentru dialog critic și teme globale actuale. În 2008 a fondat Organ Vita Festival (Zagreb) și l-a manageriat până în 2019 când a devenit director artistic la târgul de fotografie UNSEEN din Amsterdam. În ultimii ani, Marina a fost Director Fondator al Fotografiska Berlin și a stabilit viziunea artistică, strategia instituțională și identitatea publică ale muzeului. Influențată de moștenirea post-iugoslavă și balcanică, practica sa curatorială abordează teme precum feminismul, identitatea, genul, drepturile omului și justiția socială, politicile corpului, reprezentarea digitală și impactul sociocultural al spațiului cibernetic, integrând perspective non-occidentale și punând în centru voci africane, asiatice, latino-americane, indigene și diasporice, pentru a construi punți între contexte culturale diverse și viitoruri imaginate, la intersecția dintre artă, știință, spiritualitate și tehnologie. În presă: https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/produs-de-radio-romania/curatoarea-marina-paulenka-intotdeauna-atunci-cand-creez-si-construiesc-noi-institutii-si-programe-ma-gandesc-la-comunitate-si-la-oameni-pentru-ca-pentru-mine-arta-este-pentru-toti-nu-doar-pentru-cei-din-lumea-artistica-id53315.html

“Backseat Taxi Napping” Artist: Toma Hurduc Curator: Sorin Florea octombrie - noiembrie 2023 Despre expoziție: Backseat Taxi Napping, prima expoziție a lui Toma Hurduc, cuprinde fotografii curatoriate dintr-un corp impresionant de lucrări care se întind pe mai mulți ani de documentare a vieții de noapte din București. Este o expoziție profund personală, întrucât Toma Hurduc se prezintă prin imagini ale altora – prieteni, șoferi de taxi, oameni aleși aleatoriu care se întâmplă să fie în aceeași situație cu el. Expoziția e ca un poem scris de Iggy Pop în anii ’70 și amintește de un fel de adolescență omniprezentă, de vulnerabilitatea libertății și a experimentării și de suișurile și coborâșurile unei comunități. Despre artist: Toma Hurduc (n. 2001, România) este un fotograf documentar care lucrează în București. Atenția sa este direcționată către reprezentarea comunităților și mișcărilor underground locale, față de care se simte strâns legat. În prezent, narațiunile sale sunt adesea construite pe baza experienței personale și a relației cu subiectul, astfel încât adevărul factual este frecvent împletit cu adevărul meta, imaginativ, având ca scop chestionarea percepției umane asupra realității, a angoasei, anxietății, efemerității și a modului în care se construiește memoria. Având o formare academică în cinematografie, Toma este foarte interesat de felul în care lumina formează imagini și alege să lucreze regulat cu film alb-negru de 35mm, pentru a reda absurdul pe care îl percepe în viața de zi cu zi. În presă: https://propagarta.ro/interviuri-acasa-la-in-atelier-la/peopleofgeorge/toma-hurduc-cred-ca-fotografia-are-si-rolul-de-a-provoca-reactii-dar-nu-doar-la-nivelul-privitorului-care-priveste-o-imagine-ci-si-din-partea-celor-fotografiati/

FÂNTÂNILE OLTENIEI. Arhivă și contemporaneitate Expoziția este semnată de fotografii documentariști Cristian Bassa și Dorian Delureanu, iar cercetarea antropologică este realizată de Ana-Cristina Irian, cu contribuții etnografice din partea Roxanei Deca. Conceptul expozițional este realizat de Ana-Cristina Irian și Roxana Deca. Despre expoziție: Expoziția reunește fotografii de arhivă din patrimoniul Muzeului Olteniei și imagini contemporane realizate în cadrul proiectului independent „Fântânile Olteniei”, desfășurat de echipa Omnia Photo începând cu anul 2016. Proiectul urmărește cartografierea și documentarea fântânilor de uz comunitar din regiunea Olteniei, ca structuri vernaculare esențiale pentru viața rurală și memoria colectivă. Publicul va putea vedea, în premieră, materiale fotografice analogice alb-negru și fișe de arhivă din perioada 1950–1970, realizate în cadrul campaniilor de cercetare etnografică, alături de imagini din anii 1930 și de fotografii contemporane realizate pe film și în format digital. Sunt documentate fântâni cu cumpănă, cu roată, structuri din lemn sau piatră, dar și contexte de utilizare comunitară, de la fântâni de hotar sau de răscruce până la ansambluri încă funcționale. „Fântânile Olteniei” propune o reflecție asupra continuității fragile dintre trecut și prezent și asupra rolului fotografiei ca instrument documentar, istoric și artistic, capabil să conserve și să transmită memoria unor structuri aparent marginale, dar esențiale pentru istoria tăcută a comunităților rurale. Tata și cu tata lui tata - Note de teren despre fântâni, oameni și locuri din Oltenia (text Cristina Irian), fragment /demult, apa/ Fântânile comunitare fac parte din categoria ansamblurilor vernaculare a căror formă s-a adaptat în timp la noi funcții, datorită elasticității straturilor componente. Oamenii au acționat și acționează diferit asupra componentelor fântânii în funcție de nevoile lor și de contextul socio-economic în care trăiesc, însă, oricât de intensă ar fi acțiunea umană, construcția rezistă, continuând să învețe să existe (S. Brand, 1994). "Demult, demult erau fântâni de lemn, erau făcute așa cum erau și casele, apoi acelea au dispărut și au venit cele cu tuburi. Era unul, Chitilică, și avea o macara și 2 -3 tuburi, și, cum apărea apa, punea tuburile (...) izvoarele erau ca sonda. Nu mai există nici Chitilică, nici copiii lui. (...) Eu am lucrat la întreprindere și am făcut instalație pentru fântână, am lucrat 4 familii. Acum câțiva ani au furat postamentul. (…) Acum nu se mai construiește nimic, s-a tras apă." Echipa de proiect Cristian BASSA (http://bassa.ro/) este fotograf, designer, editor și pasionat de volume de fotografie. Cristian a inițiat și desfășurat patru proiecte de fotografie în scopuri sociale pentru organizații caritabile, inițiative care au fost finalizate și cu expoziții personale sau albume foto, este co-organizator al Romanian PhotoBook Award, al festivalului Bucharest Photo Week, autor a două volume de cercetare fotografică documentară „Beautiful Sunrise” și „Forward March”. În perioada 2016-2025 a realizat activități de documentare vizuală a fântânilor din Oltenia împreună cu Dorian Delureanu, trei albume foto și două expoziții cu sprijinul Muzeului Național al Țăranului Român și al Muzeului Olteniei. Dorian DELUREANU (omnia.photo) este fotograf și curator preocupat de promovarea arhivelor fotografice din comunități din Oltenia. A fotografiat în perioada 1993-2000 spectacolele Teatrului Național din Craiova; a curatoriat numeroase expoziții de fotografie istorică, a realizat șase expoziții personale, iar fotografii de ale sale fac parte din colecția World Press Photo Foundation. A coordonat expozițiile și publicarea albumelor fotografului craiovean Victor Boldâr: „07.05.75/ Impresii - Henri Cartier Bresson în Oltenia” și „Victor Boldâr- Fotograful peliculei de cursă lungă”. Împreună cu Cristian Bassa documentează vizual fântâni vechi din Oltenia din 2016. Dorian este autorul albumului fotografic „09.05.98 – ORESTIA – O repetiție cu Silviu Purcărete” (2024). Dr. Ana - Cristina IRIAN (omnia.photo) este cercetător în domeniul artelor vizuale, curator și artist care lucrează cu colecții, arhive fotografice și material multimedia. Cristina desfășoară proiecte care includ documentarea vizuală, identificarea, recuperarea și promovarea patrimoniului cultural în România. Printre proiectele la care a colaborat se numără: „Dacia 50” – o etnografie a autoturismul Dacia la 50 de ani, „Fântânile Olteniei” – o cartografiere a fântânilor comunitare, „Arhive poVestite” – recuperare și promovare a unor arhive fotografice private. Cea mai recentă lucrare artistică realizată, Titanii (și verdele care dispare), a fost prezentă în 2025 la Chester Photo Festival, Marea Britanie, respectiv la BUNA Forum Contemporary Art Festival, Bulgaria. Ana-Cristina a expus în peste 50 de expoziții, în România și internațional, este membră FUTURES și a Uniunii Artiștilor Plastici din România. De asemenea, este autoarea volumelor „Colecții și arhive fotografice azi, în lumea digitală” (2022); „Producția de spațiu și viața socială a lucrărilor de artă în stradă” (2024), publicate de editura Tritonic. Dr. Roxana DECA este muzeograf, specialist în etnografie, expert în port popular din Oltenia, membru CNSPCI – Min. Culturii (2019-2021), a documentat dosarul UNESCO „Arta cămășii cu altiță – element de identitate în România și Rep. Moldova”, este coordonator al grupului de monitorizare națională a elementului UNESCO „Tehnici de țesere a scoarțelor în România și Republica Moldova”, este membru în grupuri de monitorizare națională din 2020 – până în prezent. Roxana a desfășurat cercetări de teren și a contribuit la realizarea fișelor naționale de patrimoniu pentru înscrierea în Registrul Național de Inventar, curator a numeroase expoziții tematice în țară și în străinătate (Franța, Grecia). Roxana a contribuit la cercetarea de teren desfășurată în Bobicești, Olt în cadrul inițiativei „Fântânile Sudului”. Vernisajul a fost pe 2 aprilie 2026, ora 19:00.

Proiectul Centru de resurse în fotografie este finanțat prin Granturile SEE 2014 - 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA. FAQ Sorin Florea Ce este Școala de Fotografie? Școala de Fotografie este un proiect derulat de Centrul de Resurse în Fotografie. Totodată, cursul integral de la Școala de Fotografie este unul dintre cele mai complexe programe de învățare a fotografiei din câte există la această oră în România. Care sunt valorile noastre? Credem în talentul fotografilor români și vrem să contribuim la internaționalizarea fotografiei românești. Totodată, urmărim să construim comunități de pasionați de fotografie și să fim o punte între fotografii români și publicul de fotografie. În fotografie, niciun subiect nu este interzis. Îi încurajăm/expunem mai ales pe fotografii curajoși, dispuși să exploreze și să spargă tipare. Cine poate participa la Școala de Fotografie? Oricine are pasiune pentru fotografie, fie că a mai studiat sau nu până acum fotografie, fie că are sau nu o bază teoretică/practică. Limita de vârstă este de 16 ani (pentru intrarea în examen și obținerea certificatului de specializare în fotografie este necesară vârsta minimă de 18 ani). Ioana Moldovan Cât durează cursul integral de la Școala de Fotografie? Pentru ca toți cursanții să își poată face din vreme agenda, orarul este stabilit și anunțat din timp - vezi mai multe detalii aici. https://www.cdrf.ro/event-details/scoala-de-fotografie Atenție: avem doar douăzeci de locuri și nu vom aloca altele noi, pentru ca să putem munci serios cu fiecare cursant în parte. Cursurile se țin marțea și miercurea, seara (partea teoretică). Partea practică – în weekend. În total vor fi 180 de ore, șaizeci de teorie și de două ori mai multe de practică. Silviu Gheție Ce beneficii ai? Cursul se încheie cu o expoziție colectivă, organizată de Centrul de Resurse în Fotografie. Cursanții se pot înscrie la examenul de absolvire, iar cei care reușesc să îl treacă vor primi un certificat de absolvire pentru specializarea de fotograf, specializare acreditată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin Comisia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților din Municipiul București – certificatul este valabil la nivel european (atenție: sunt necesare minim studii liceale pentru a obține calificarea). Networking: intri într-o rețea internațională de fotografi, iar celor mai buni dintre cursanți le vom asigura expunere/expoziții în viitor. Vei avea acces la Biblioteca de la Centrul de Resurse în Fotografie, care conține numeroase lucrări utile unui viitor fotograf profesionist. Ce profesori predau la Școala de Fotografie? Printre cei mai buni din România, fiecare dintre ei având un CV redutabil și o zonă de expertiză clar delimitată: Cornel Lazia (Cornel predă modulul în care înveți cum să îți faci un portofoliu), Ioana Moldovan (Ioana predă storytelling), Cristina Irian (Cristina predă istoria fotografiei), Ionuț Staicu (Ionuț predă modulul de aprofundare a fotografiei/folosire a luminii în fotografie), PAC (predă modulul de tehnică fotografică), Sorin Florea (Sorin predă modulul în care înveți cum să faci din fotografie un business & modulul despre folosirea conceptului în fotografie & o parte din modulul despre folosirea luminii în fotografie), Adi Bulboacă (modulul despre cum îți construiești un stil personal în fotografie). Cristian Crisbășan Poți urma doar un modul din cursul integral? Cursul integral este compus din mai multe module, poți alege să urmezi doar unul sau mai multe module (iar dacă în decurs de doi ani le urmezi pe toate, poți da examenul pentru acreditare). Modulele sunt: Istoria Fotografiei Tehnică Fotografică Aprofundarea fotografiei (modulul despre folosirea luminii în fotografie) Stil personal în fotografie Folosirea conceptului în fotografie (cum definești și dezvolți un concept în fotografie) Storytelling Portofoliu Fotografia ca business. Hajdu Tamas Poți urma doar lecții specifice dintr-un modul? Da. Modulele, la rândul lor, sunt o sumă de cursuri, de lecții specifice. Dacă nu ai timp să urmezi un modul întreg, poți face doar câteva lecții din modul. De pildă, la Bazele/Istoria fotografiei învățăm despre: Preistoria fotografiei, aristocrația fotografiei, democrația fotografiei, early digital, principalele curente și mișcări în fotografie în Europa și SUA, tipuri de fotografii și citirea/ construcția acestora, cum poți folosi istoria fotografiei în practica de zi cu zi. Poți alege să urmezi doar una dintre aceste lecții. La modulul de Tehnică fotografică poți alege, de asemenea, să urmezi doar o singură lecție care conține 3 ore de teorie și 6 de practică. Lecțiile sunt despre: folosirea echipamentului (ai nevoie, pentru început, de un aparat foto digital cu control manual cu măcar un obiectiv 50mm sau zoom echivalent și un laptop cu program de procesare instalat), setări, expunere, efecte fotografice, compoziție, perspective, proiectul fotografic și genurile fotografice, stilul fotografic și postprocesare. La modulul de Aprofundare a Fotografiei/Cum folosim lumina în fotografie poți alege să urmezi doar o singură lecție (sau mai multe, oricum să urmezi cursul parțial), dintre cele pe care le oferim: propagarea luminii, efectul asupra subiectului și modificatori, lumina în studio, lumina naturală. La modulul de Stil personal/Noțiuni de estetică poți alege să urmezi o singură lecție, fie despre curente fotografice din ultimii cincizeci de ani, fie despre fotografia contemporană. Pentru definirea unui stil personal ai oricum nevoie de un profesor care să îți arate câteva direcții în care te poți îndrepta. La noi, Adi Bulboacă este acel profesor. La modulul de Concept (folosirea conceptului în fotografie) poți alege să urmezi o singură lecție dintre cele pe care le propunem: descoperirea intereselor personale în fotografie, definirea motivației, definirea unui concept și dezvoltarea conceptului. La modulul de Storytelling poți alege să urmezi, de asemenea, una sau mai multe lecții dintre cele pe care le propune profesoara Ioana Moldovan: asemănări și deosebiri între fotografie și mediul scris; folosirea valorilor narative în diverse genuri fotografice; cum folosești timpul ca participant/actant la poveste; noțiuni introductive de fotografie documentară; povești în imagini prin fotografia documentară. La modulul de Portofoliu poți alege să urmezi o singură lecție/mai multe dintre cele propuse de profesorul Cornel Lazia: importanța portofoliului și cum îl adaptezi în funcție de context; portofoliul – între print și mediile de socializare on-line; pregătirea unui portofolio review; metode alternative de încorporare a portofoliului în diverse formate de promovare; conceperea și construcția unui portofoliu (etapele acestui proces și alegerea formatului în funcție de context, adaptarea portofoliului în funcție de conținutul & contextul prezentării). Atenție: cursanții vor avea ședințe finale de portofolio review și mentorat cu profesorii/fotografii CDRF. Adi Bulboacă Unde se desfășoară Școala de Fotografie? La sediul Centrului de Resurse în Fotografie: în București, pe Strada Popa Tatu, la numărul 68. Cornel Lazia

BECOMING SILVIU GHEȚIE English Interview with Silviu Gheție When did you start taking pictures? I have been doing it for a very long time. I was about 20 years old, I started in ‘87. But the beginning was much more difficult because you didn't have access to materials, to information. I was self-taught, I worked in cellarss and I was taught how to enlarge by a guy who didn’ t really know how to do it either. But it was very exciting that I could express myself through photography. Me who was very confused and technical - I couldn't have painted, for example, I wouldn't have had the patience. You know that moment when you're in the present for a second or two and you snap the picture? That's how much I resisted staying in the present. One second - two. I was very agitated. I was looking in the mirror and I saw the face of a bunny. I couldn't take myself seriously. How did you go from miner to photographer? I was a student of mining sub-engineers and I worked half-time in the mine as a miner's helper, cleaning, supplying... And in the afternoons I went to classes. I was employed half-time, so I only worked 2 weeks a month. And one evening I was late for classes, I was walking in the halls of the faculty and I see an open door - I had already started taking pictures; I thought I was pretty good. It was after the revolution. And I saw an open door where a toilet was supposed to be, but it was disused and usually the door was always closed. The door is open, I see a photo lab, an old man. I say: Hello! Hello! Is this a photo lab? I take pictures too. Yes, look, I'm retiring now. And who comes in your place? I do not know. And how should I try? Well, ask the staff. I was completely innocent and had no idea how these things worked. I went to those ladies, as he told me. I asked around and entered the competition alone and ended up the university photographer. That's how I first became a photographer. In the meantime, I was collaborating with the first newspaper in Baia Mare and with all that I was super bored. I had too much time. I would arrive at 10 and leave at 12 because I was bored - that's a job where you had to stay. And I stayed there until I got a job at the second newspaper. That's how I became a photographer. What is the story of the picture of the man with the newspaper? He was the head of the communist party. The communist party was re-established for a short time after the revolution and his name was Ion Tution. He came to the newsroom - I don't know much about him. After he talked to the others, I called him there in a room, let me take your picture. He was a character, I saw him, with that crutch... And I made two pictures of Ion Tution like this, zac - zac. I have another one like that, Olteanu, quite a strange character from that period. He appears in the picture with the trombone and the rally behind. I photographed him because he was the head of the Romanian Communist Party in Baia Mare after the revolution and his name was Ion Tution. And he had a crutch like a saint. (editor’s note) The interview begins as an interview, but continues as a series of memories, as a discussion between two friends. Here you are looking at memory fragments; just as the memories do not respect a structural rigor, so this exhibition does not respect a rigor of exhibitions either. It is like a continuous flow produced by the hippocampus, neocortex and amygdala, rendered to you in a series of images and words. the 90s The picture of the cow, the woman and the tower is a classic. I was returning from a work trip with my colleagues from the newspaper and I asked them to make a pitstop because I had started a series with the tower - I thought since it is among the tallest towers in Europe it must be like the Eiffel Tower. And how many pictures are there of the Eiffel Tower, why wouldn't the Baia Mare Tower be my Eiffel. I started a life time project - I still have many pictures of the tower - I liked this image a lot because the background was good, everything was perfect. I've got the tower and our football stadium with the tower behind it and then just the empty stadium with one person sitting there - that's what I was doing at the time. Here I was influenced at that time by... you know these art photographers from the communist era who were taking these beautiful pictures with a guy in a suit playing the violin, with instruments that are photogenic, brass instruments set in the park with fog, a brass instrument or a violin on a bench, this style of pictures. And, no, most of them now seem like sentimentalities to me. The trombone, therefore, is a cultural quote from the repertoire of great art photographers – the trombone against the rally background seemed very appropriate to me. That was the idea. The union no longer exists, I don't know how many people from that picture no longer exist. This Phoenix is related to the tower because it is the union of the tower - you can put it next to the picture of the cow and the tower and they are related - with the history of the city. This is from my press days, that’s why I was at the rally. It was a beer drinking contest organized by local television. And that's pretty much the story. It's Bergenbier. They would drink, then go to the toilet, then drink again, until the first throw up. I went to the contest for the newspaper, but I took pictures for myself. I also gave them to the newspaper, but I always did them for myself. I didn't really care for the paper. I considered myself good enough not to care too much, and they appreciated me and left me alone. I liked my colleagues from the former newspaper - "Pentru Socialism" which became "Graiul Maramuresului" - they were fair play in a way, compared to what is now in the press. They really had respect, they had some principles. the 2000s In the 2000s I took a lot of wedding pictures. I did an exhibition with weddings in Bulgaria. At that time, in Baia Mare, wedding photos were outdated from a technical and conceptual point of view. They didn't know tricks, they didn't know how to put blur in images. Commercial wedding photography was just at the beginning and I already had a trained hand and quite capable devices. Back then I was one of the only ones with a real telephoto lens, the only one with good lenses. That's why they invited me to weddings. At first they called me to reformed weddings, also because they didn't have a community member who knew how to take good photos. And now I still go but only those who know what they want are calling me. Who wants someone discreet and to take atmospheric pictures for them. That's the thing about weddings. The last one was last year. Also a reformed wedding of a friend of mine. The Costinești wedding has a great story. I was a set photographer for Radu Munteanu's film. The movie was shot by the sea and I was on a terrace with the boys. It was the off-season, there was no one in Costinești. And it was the only restaurant open. Well, we were sitting there on the terrace bored, having the day off, semi-drunk, with the second director when I see this bride come into the hall and start dancing. We were outside. They were practicing for the waltz. I'm not a paparazzi, but encouraged by my colleagues, I went in and took their pictures. They didn't say anything. After which I continued to photograph during the wedding. I wasn't hired to take pictures; I sneaked in and took pictures. That was all. They didn't have anyone with pictures or video but they didn't comment that I did them either. It was great that evening. Everything was so unreal, like in a movie. Since about 2009 I have worked less and less at the newspaper. Newspapers had begun to disappear. I went to Bucharest where I did set photography; I also did events. after 2010 I was in Sighet, at the folklore festival, and I saw this lady; I still have a photo or two of her. You know I follow characters – first I catalogue them and then I follow them. I have them all in my head and make combinations with them. And this lady was super cool with the cigarette and that death metaphor in the back. I also used this picture for the Memento Mori project. Somehow the shadow of smoking hovered over her. This is from a wedding, flower power. I really like the composition because it's Bruegel style. It gives me a light, floating state... I would like to do more in this style. You see, it has a lot of characters, everything is as it should be. I like the one with many people because it's more complex in expressions. It was a sheep fair, with political guests, the locals were a bit drowsy from the heat, the picture is from the end of the day. Now I'm trying to take photos like these. The more experience you have, the more you understand; and now I understand more than when I started photography. And it's normal for the themes I tackle to change, to become more complicated. People think I was better at the beginning, I don't think so. I'm not the same person anymore and the world has changed a lot since then. I have photos taken a long time ago that I still like very much. I don't have a creative crisis. Now I can take pictures of the same intensity in two days that I used to take in 3 years. I'm not looking for themes; I just open my eyes to what is offered to me. Now I'm much faster – in the past I couldn't take pictures of people without them realising they are being photographed and come out naturally. It was something impossible for me. Now I'm on another level - from my point of view, which is also relative. I don't even try to beautify them too much anymore because I realized that it's not that important. Anyone can beautify, it's much more important that real moment that you capture, without showing yourself: look what a beautiful picture I took. That's kind of the point. I try not to appear in the picture myself. I don't want to shock with angles, lenses, colors, stuff like that. I'm not interested in that. now

ARHIVA înapoi la cdrf.ro

"I HATE L.A" Artist: Andrei Mîndru Curator: Sorin Florea iunie - iulie 2024 Despre expoziție: “Returning as a stranger to a once imagined home.” În perioada în care Andrei Mîndru a locuit în Los Angeles, primele șase luni fără mașină au fost marcate de așteptarea interminabilă a autobuzelor și drumuri lungi către metrou, însă obținerea permisului de conducere și achiziționarea primei mașini i-au transformat complet experiența, oferindu-i libertatea de a explora orașul într-un complet alt mod. Fotografiind din mașină cu diverse camere (Olympus Mju2,Ricoh Gr1 și Nikon F501), Mîndru a surprins momente autentice și dinamice ale vieții cotidiene, trecând de la poze color, care reflectau lumina și strălucirea faimoasă a LA-ului, la imagini alb-negru, cu contrast puternic, fiecare fotografie devenind o poveste vizuală profundă a orașului și a locuitorilor săi. Despre artist: Născut în 1988 în îmbrățișarea tăcută a Bucovinei, Mîndru este mai mult decât doar un regizor de film – este un povestitor care surprinde sufletul cotidianului. Călătoria sa a început cu o cameră în mână, documentând frumusețea nefiltrată a vieții prin două decenii de fotografiere point-and-shoot. După ce s-a format la școala de film din Los Angeles, nu a învățat doar să facă filme; a stăpânit arta de a te face să le simți. Opera lui Mîndru dansează pe linia fină dintre atracția comercială și profunzimea artistică. Sunt priviri brute, intime, uneori neliniştitoare în experienţa umană. Fie că este un moment de râs, o șoaptă de vulnerabilitate sau o sc o scenă care zăbovește în umbră, obiectivul lui Mîndru surprinde totul. În presă: https://www.iqads.ro/articol/54358/regizor-in-30-sec-andrei-mindru-o-poveste-buna-bate-orice-artificiu

Acum Expoziții trecute

"Seamless" Artist: Andrei Păcuraru (PAC) Curator: Natan Dvir aprilie - mai 2024 Despre expoziție: Andrei Păcuraru se află într-o călătorie continuă către limitele a ceea ce considerăm (sau vedem ca) uman. Cu referințe la principiile Bauhaus și precizia tehnică și estetică a lui Andreas Feininger, Păcuraru invită privitorul într-un tărâm în care artificialul devine aproape organic. Imaginile sale stranii și futuristice nu încearcă să prezinte esența experienției umane, nici să dea un sens eteric sau metafizic lumii, ci mai degrabă explorează limitele percepției noastre. Fotografiile manechinelor asemănătoare oamenilor, prin studii atente ale luminii și umbrei, ale texturii și formei, evocă un sentiment de neliniște, obligând privitorii să-și confrunte percepțiile despre umanitate și imitațiile acesteia. Pe fundalul unui peisaj vizual tot mai dominat de inteligența artificială, nu poți să nu te întrebi cum sunt create imaginile pe care le vedem și dacă ceea ce vedem este real. În aprecierea puterii durabile a mediului, Păcuraru rămâne dedicat fotografiei tradiționale, examinează cu meticulozitate subiecte lipsite de prezență umană, elimină orice senzație de perspectivă și provoacă înțelegerea noastră asupra mediului în sine. În „Seamless”, el ne invită să privim dincolo de suprafață, să distingem cusăturile dintre realitate și iluzie și să contemplăm esența a ceea ce înseamnă să fii om. Despre artist și curator: Andrei Păcuraru (PAC) este fotograf de peste 15 ani, lector și membru al Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane și parte din echipa de bază a CdRF. Expert în arta fotografică, Andrei are o înclinație aparte pentru tehnică fotografică și compoziție. Lucrările sale au fost expuse atât în România cât și în afara țării și este custodele Colecției PAC, o arhivă personală începută în 2006 care conține peste 10.000 de fotografii nepublicate. Curatorul Natan Dvir este educator și fotograf documentar conceptual care se concentrează pe aspectele umane ale problemelor culturale, sociale și politice. A absolvit un MBA la Universitatea din Tel Aviv și Masteratul în fotografie de la Școala de Arte Vizuale (NY), după care a devenit membru adjunct al facultății la Centrul Internațional de Fotografie (ICP). În presă: https://curatorial.ro/societate/broken-borders-si-seamless-finisaj-si-artist-talk-la-centrul-de-resurse-in-fotografie/ https://omiedesemne.ro/opening-broken-borders-seamless/ https://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/expozitiile-broken-borders-si-seamless-se-apropie-de-final-965041.html

„#mili-eu: Ileana, bunica domnului B. Fotografie de familie țesută în milieu” Artiști: Ana-Cristina Irian și Cristian Bassa decembrie 2023 - februarie 2024 Despre expoziție: Expoziția aduce împreună priviri feminine și masculine prin țeserea fotografiilor de arhivă realizate de soțul și nepotul Ilenei, bunica domnului B., în milieurile create de ea. Scopul acestui demers experimental îl constituie încercarea de a înțelege și de a exemplifica modul în care obiecte personale fragile sunt și pot fi folosite pentru a comunica, a păstra amintiri și a provoca narațiuni vizuale în contexte interpersonale. Povestea a început cu un apel telefonic primit în 2021, o conversație despre sacoșa cu milieuri a Ilenei. Colecționarul a povestit despre existența acestor mici și fragile lucruri, cât și despre dorința de a le activa într-un fel în jurul bunicii care le crease. Despre artiști: Ana-Cristina Irian este research-based artist, cercetătoare în arte vizuale și curatoare, lucrând cu colecții, arhive fotografice și materiale multimedia. Practica sa artistică, ghidată de motto-ul “No one left behind”, pune accent pe obiecte ale memoriei, integrând material fotografic în lucrări de artă contemporană. Lucrările ei investighează modul în care memoria personală și colectivă este modelată prin imagini, cultură materială și transformări spațiale, adesea prin metode participative și de recuperare a arhivelor. A studiat sociologia la Trento și Regensburg, antropologia vizuală la București și Perugia, și deține un doctorat în arte vizuale (UNArte). Cristian Bassa este fotograf, designer, editor și colecționar pasionat de cărți de fotografie. A inițiat și coordonat patru proiecte fotografice cu impact social pentru organizații caritabile, concretizate în expoziții personale și albume publicate. Este co-organizator al festivalului Bucharest Photo Week și autorul a două volume de fotografie documentară: “Beautiful Sunrise” și “Forward March”. Între 2016 și 2024, a colaborat cu Dorian Delureanu la documentarea vizuală a fântânilor tradiționale din Oltenia, proiect concretizat în trei albume și două expoziții, sprijinite de Muzeul Țăranului Român și Muzeul Olteniei. Proiectul a fost premiat la Premiile Naționale pentru Arte Vizuale din 2024. Împreună, Cristina și Cristian dezvoltă instalații artistice și documentare axate pe memorie, patrimoniu vernacular și istorii împărtășite, aflate la intersecția dintre cercetare și expresie vizuală. OMNIA PHOTO (omnia.photo) este o asociație culturală și editură din România, dedicată fotografiei contemporane și albumelor de artă vizuală experimentală. Misiunea sa principală este promovarea artelor vizuale, cu un accent deosebit pe fotografia românească, atât contemporană, cât și istorică. În presă: https://propagarta.ro/interviuri-acasa-la-in-atelier-la/peopleofgeorge/cristina-iran-mi-am-adus-aminte-de-razboiul-de-tesut-si-am-decis-sa-incerc-sa-folosesc-fotografia-ca-fir-narativ-tesut-intr-un-milieu-obiect-a-carui-forma-a-fost-deja-creata-de-o-alta-mana-intr https://curatorial.ro/arta/interviu-milieul-dialog-intre-persoane-din-generatii-si-comunitati-diferite/ https://omnia.photo/2024/03/19/mili-eu-ileana-bunica-domnului-b-mili-eu-ileana-mr-bs-grandmother/