Despre expoziție:

Andrei Păcuraru se află într-o călătorie continuă către limitele a ceea ce considerăm (sau vedem ca) uman. Cu referințe la principiile Bauhaus și precizia tehnică și estetică a lui Andreas Feininger, Păcuraru invită privitorul într-un tărâm în care artificialul devine aproape organic. Imaginile sale stranii și futuristice nu încearcă să prezinte esența experienției umane, nici să dea un sens eteric sau metafizic lumii, ci mai degrabă explorează limitele percepției noastre. Fotografiile manechinelor asemănătoare oamenilor, prin studii atente ale luminii și umbrei, ale texturii și formei, evocă un sentiment de neliniște, obligând privitorii să-și confrunte percepțiile despre umanitate și imitațiile acesteia.

Pe fundalul unui peisaj vizual tot mai dominat de inteligența artificială, nu poți să nu te întrebi cum sunt create imaginile pe care le vedem și dacă ceea ce vedem este real. În aprecierea puterii durabile a mediului, Păcuraru rămâne dedicat fotografiei tradiționale, examinează cu meticulozitate subiecte lipsite de prezență umană, elimină orice senzație de perspectivă și provoacă înțelegerea noastră asupra mediului în sine.

În „Seamless”, el ne invită să privim dincolo de suprafață, să distingem cusăturile dintre realitate și iluzie și să contemplăm esența a ceea ce înseamnă să fii om.