„Biblioteca Alifanti. Patrimoniul de Mobilier și Tehnologiile Viitorului” Un proiect BAAB et co.: Irina Niculescu, Alexandru Belenyi, Cătălina Frâncu și Teodor Calinoiu. O expoziție găzduită de Galeria CdRF în perioada 8 noiembrie 2025 - 15 decembrie 2025. Echipa BAAB expune una dintre prea puținele piese de mobilier de autor românești din perioada anilor ‘50, sub forma unui studiu constructiv, de design și de structură. Biblioteca a fost proiectată de Mircea Alifanti, arhitect (printre altele, al Sediului Politico-Administrativ de la Baia Mare) și profesor, iar noi am replicat principiile sale constructive într-un obiect de studiu care va sta la dispoziție publicului pentru cercetare și întrebări. În acea perioadă, celebrul scaun Bibendum (Eileen Grey) și biblioteca modulară Nuage a lui Charlotte Perriand erau două dintre obiectele dezvoltate în Occident care se bucurau de producția în masă caracteristică perioadei. Din motive de explorat (personale și socio-politice), biblioteca Alifanti rămâne, în ciuda potențialului ei, în apartamentul celor doi arhitecți (Mircea și Cleopatra) până de curând. În presă: https://institute.ro/arhitectura/vernisaj-masa-rotunda-deschidere-publica-a-expozitiei-biblioteca-alifanti-cdrf-8395.html https://curatorial.ro/societate/biblioteca-alifanti-mobilier-de-autor-din-anii-50-in-focus/

"Doom Mood" Artiști: Toma Hurduc și Giulia Mangione Curatoare: Angelica Maria și Matilda Ardeleanu februarie - martie 2025 Despre expoziție: Giulia Mangione și Toma Hurduc examinează fricile existențiale și modul în care aceste anxietăți modelează identitățile individuale și legăturile comunitare. Proiectele lor se confruntă cu ideea unui colaps iminent, fie că este vorba de drumul lent către dezastru sau de eroziunea neobservată a realității, ambele strâns legate de amenințarea crescândă a schimbărilor climatice. Despre artiști: Giulia Mangione (n. 1987, Italia) este o artistă vizuală italiană stabilită în Oslo, Norvegia, care lucrează cu fotografie, film și scris. Cu studii în Literatură Comparată la Goldsmiths University of London, Arte Frumoase la Academia de Artă din Bergen și Advanced Visual Storytelling la Danish School of Media and Journalism, ea a publicat prima sa carte, „Halfway Mountain”, în 2018, la The Photographers’ Gallery din Londra. Cartea a fost selectată pentru Prix du Livre la Les Rencontres d’Arles și nominalizată la MACK First Book Award. Toma Hurduc (n. 2001, România) este un fotograf documentar care lucrează în București. Atenția sa este direcționată către reprezentarea comunităților și mișcărilor underground locale, față de care se simte strâns legat. În prezent, narațiunile sale sunt adesea construite pe baza experienței personale și a relației cu subiectul, astfel încât adevărul factual este frecvent împletit cu adevărul meta, imaginativ, având ca scop chestionarea percepției umane asupra realității, a angoasei, anxietății, efemerității și a modului în care se construiește memoria. Având o formare academică în cinematografie, Toma este foarte interesat de felul în care lumina formează imagini și alege să lucreze regulat cu film alb-negru de 35mm, pentru a reda absurdul pe care îl percepe în viața de zi cu zi. În presă: https://www.scena9.ro/article/doom-mood-giulia-mangione-toma-hurduc-fotografii-cdrf https://curatorial.ro/arta/interviu-giulia-mangione-si-profetiile-despre-sfarsitul-lumii/ https://www.iqads.ro/articol/70956/angelica-maria-uneori-este-util-sa-privim-anumite-probleme-dintr-o-perspectiva https://nextgenart.fundatia-amfiteatru.ro/en/opening-of-the-doom-mood-exhibition-at-nitja-lillestrom/

"Lingua Matrimonia Study No. 17" Artistă: Eliza Lupu Curator: Sorin Florea martie - aprilie 2025 Despre expoziție: „Lingua Matrimonia Study No. 17” reprezintă o piesă unică într-un proces artistic continuu, în care fiecare lucrare este un fragment dintr-o căutare universală și spirituală. Eliza Lupu explorează corpul uman prin obiectivul camerei, surprinzând puritatea, impuritatea și ciudățenia realității. Despre artistă: Arta Elizei Lupu abordează corpul atât ca simbol, cât și ca arhivă a memoriei, dincolo de gândirea conștientă. Temele de bază ale lucrărilor sale includ sexualitatea, intimitatea și iubirea, iar peisajele naturale devin extensii ale corpului, unde fizicul și spiritualul se intersectează. În presă: https://propagarta.ro/events/lingua-matrimonia-study-no-17/

"Female gaze on sexuality and femininity" Artiste: Ilina Schileru și Virginia Lupu Curator: Sorin Florea iunie - iulie 2023 Despre expoziție: Ilina Schileru & Virginia Lupu au dezvoltat, pe parcursul rezidențelor artistice CdRF, două perspective artistice subiective și complementare, care ilustrează posibile poziționări în relație cu tema sexualizării, fie ea conștient asumată sau inconștientă. A vorbi artistic despre o temă atât de actuală și controversată în România secolului 21 reprezintă, în concepția noastră, un demers curatorial de o acută necesitate, la care Ilina Schileru și Virginia Lupu au răspuns reflexiv și profund personal. Cele două perspective artistice prezintă două lupe subiective și complementare aplicate percepției și auto-percepției feminine, și, în esență, ilustrează două posibile poziționări în relație cu tema sexualizării (fie ea conștient asumată sau inconștientă). Ele reprezintă direcții ale privirii și chestionează tabloul complex al dinamicilor de putere, violenței și stereotipurilor de gen, traversând (auto) obiectivizarea, influențele (religioase, culturale, sociale sau politice) care duc la interiorizarea și perpetuarea unor atitudini girate de un sistem patriarhal depășit și toxic ori prejudecăți și idei nerealiste despre sex, sexualitate și iubire. Lucrările celor două artiste acționează ca întrebări la care răspunsurile nu sunt niciodată simple sau unice. Sunt o invitație la un dialog critic despre realități dificile, despre multiple reprezentări ale feminității și sexualității, despre mecanismele, regulile și modelele care direcționează și condiționează percepții și atitudini sociale, despre experiențe transformatoare și despre evidenta calitate terapeutică și vindecătoare a sexualității, atunci când ea este înscrisă unui context pozitiv, consensual, bazat pe intimidate fizică și emoțională, pe conexiune și grijă. Despre artiste: Ilina Schileru documentează, de douăzeci de ani, probleme precum egalitatea de gen și drepturile femeilor și ale lucrătoarelor casnice, într-o zonă rurală, nu departe de un fost oraș industrial, din sud-estul României. „În practica mea artistică folosesc diverse medii, de la desen la pictură, fotografie și video la instalații cu neon, abordând subiecte din jurul ierarhiilor sociale printr-un vocabular estetic vizual, uneori integrând și o componentă participativă din partea publicului. Rezidența CDRF a fost o oportunitate pentru a evidenția felul în care sunt percepute femeile și, cel mai important, modul în care se percep ele însele într-un mediu încă profund patriarhal.” Virginia Lupu propune o serie de portrete ale femeilor dintr-o zonă complet diferită - cea a lucrătoarelor sexuale BDSM, care practică activitatea de Stăpâne/ Mistress/ Dominatrix. „Am integrat o modalitate sigură și consensuală de a explora emoții dificile; activitățile BDSM și explorarea fetișurilor permit ambelor părți (atât partea dominantă cât și cea submisivă) să-și recapete relația cu corpul și cu propria sexualitate într-un mod eliberator și responsabil.” În presă: https://curatorial.ro/arta/interviu-ilina-schileru-egalitatea-de-gen-si-drepturile-femeilor-documentate-in-fotografie/ https://propagarta.ro/imagini-video/expozitia-female-gaze-on-sexuality-and-femininity-de-la-centrul-de-resurse-in-fotografie/

Centrul de Resurse în Fotografie Ne găsiți în strada Popa Tatu, nr. 68, București. Programul din această perioadă este: Luni - închis Marți - Vineri - 9:00 - 18:00 Weekend - 10:00 - 18:00 Galeria Galeria CdRF promovează preponderent fotografia românească contemporană, într-un dialog activ cu scena internațională, prin parteneriate și colaborări externe. Susținem formatele hibride, în care fotografia se integrează în instalații și proiecte interdisciplinare. Ocazional, în cadrul programului anual, dezvoltăm colaborări cu alte forme de artă vizuală — sculptură, pictură, film, colaj. Vernisajele sunt concepute ca experiențe imersive, adaptate spațiului galeriei. Curtea Una dintre grădinile "ascunse" ale Bucureștiului. Vei găsi la o masă pictori, la o masă studenți la arte, la altă masă expați, puțin mai încolo fotografi. Este un loc prietenos pentru copii și animale. Îți poți folosi și laptopul dacă vrei. Cafeneaua Avem specialty coffee, matcha, craft beer, vin și cocktailuri clasice. Plus ronțăieli. Poți să-ți bei cafeaua în galerie, în bibliotecă sau în curtea noastră, la umbra smochinului sau a vișinului (la alegere). Cele 3 barista sunt ori studente la artă, ori absolvente de artă și îți pot explica despre ce vezi în galerie. Biblioteca În bibliotecă avem aproape 500 de titluri, albume și reviste de fotografie, cărți cu și despre fotografie și fotografi și spații comode de răsfoit. Spațiu expozițional exterior Am amenajat gangul CdRF ca spațiu expozițional exterior (însă ferit de ploaie și soare puternic). Dacă vrei să îți expui lucrările dă-ne un mail la hello@cdrf.ro cu propunerea expoziției. Tu îți produci lucrările iar noi le montăm pe gang și îți comunicăm expoziția. Studio Avem un studio mic. El este oricând disponibil cursanților noștri pentru practică. Altfel, noi îl folosim pentru filmări de interviuri, podcast-uri și altele. Dark room Camera noastră de developare - avem substanțe, avem persoane care să te învețe cum să developezi și să mărești, avem ustensilele necesare.

Proiectul Centru de resurse în fotografie este finanțat prin Granturile SEE 2014 - 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA. Despre proiect În 2020 am pornit la drum cu ideea de a dezvolta atelierele de fotografie Walk & Shoot de la acea vreme în ceva mai mare, mai de ajutor, mai de impact. Astfel, am început să conturăm centrul de resurse în fotografie și am aplicat la un grant Ro-Cultura pentru a putea pune în practică ideile de pe hârtie. Partener în acest proiect ne-a fost Morten Bruun, manager cultural din Norvegia care ne -a sprijinit în identificarea profesioniștilor din Norvegia potriviți pentru a ne ajuta în acest demers. Astfel, proiectul „Centru de resurse în fotografie” propune crearea unui spațiu dedicat și a programelor educaționale, de dezvoltare profesională, evenimente și produse artistice. Rolul centrului de resurse în fotografie este de a conecta fotografii între ei, și pe fotografi cu alți profesioniști din alte domenii. De asemenea, dorim să devină o pepinieră unde fotografii amatori să se dezvolte, să poată face pasul către profesionalizare. Nu în ultimul rând, obiectivul general este acela de a deveni cel mai important centru de resurse foto din România dezvoltând o structură de management pentru comunitatea fotografilor din București și din țară. Oferim următoarele resurse: --> Resurse fizice – bibliotecă dotată cu cărți și albume foto, computere cu software specific pentru procesare foto, spații de lucru și cel puțin un studio de fotografie complet utilat; --> Resurse pentru a facilita dezvoltarea competențelor – cursuri autorizate, ateliere de fotografie, masterclass-uri și evaluări de portofoliu, discuții și prilejuri de transfer de informații pentru fotografi profesioniști și amatori; --> Resurse pentru promovarea fotografilor – expoziții, evenimente de vânzare de fotografie de autor și rezidențe de creație.

"I HATE L.A" Artist: Andrei Mîndru Curator: Sorin Florea iunie - iulie 2024 Despre expoziție: “Returning as a stranger to a once imagined home.” În perioada în care Andrei Mîndru a locuit în Los Angeles, primele șase luni fără mașină au fost marcate de așteptarea interminabilă a autobuzelor și drumuri lungi către metrou, însă obținerea permisului de conducere și achiziționarea primei mașini i-au transformat complet experiența, oferindu-i libertatea de a explora orașul într-un complet alt mod. Fotografiind din mașină cu diverse camere (Olympus Mju2,Ricoh Gr1 și Nikon F501), Mîndru a surprins momente autentice și dinamice ale vieții cotidiene, trecând de la poze color, care reflectau lumina și strălucirea faimoasă a LA-ului, la imagini alb-negru, cu contrast puternic, fiecare fotografie devenind o poveste vizuală profundă a orașului și a locuitorilor săi. Despre artist: Născut în 1988 în îmbrățișarea tăcută a Bucovinei, Mîndru este mai mult decât doar un regizor de film – este un povestitor care surprinde sufletul cotidianului. Călătoria sa a început cu o cameră în mână, documentând frumusețea nefiltrată a vieții prin două decenii de fotografiere point-and-shoot. După ce s-a format la școala de film din Los Angeles, nu a învățat doar să facă filme; a stăpânit arta de a te face să le simți. Opera lui Mîndru dansează pe linia fină dintre atracția comercială și profunzimea artistică. Sunt priviri brute, intime, uneori neliniştitoare în experienţa umană. Fie că este un moment de râs, o șoaptă de vulnerabilitate sau o sc o scenă care zăbovește în umbră, obiectivul lui Mîndru surprinde totul. În presă: https://www.iqads.ro/articol/54358/regizor-in-30-sec-andrei-mindru-o-poveste-buna-bate-orice-artificiu

BECOMING SILVIU GHEȚIE English Interview with Silviu Gheție When did you start taking pictures? I have been doing it for a very long time. I was about 20 years old, I started in ‘87. But the beginning was much more difficult because you didn't have access to materials, to information. I was self-taught, I worked in cellarss and I was taught how to enlarge by a guy who didn’ t really know how to do it either. But it was very exciting that I could express myself through photography. Me who was very confused and technical - I couldn't have painted, for example, I wouldn't have had the patience. You know that moment when you're in the present for a second or two and you snap the picture? That's how much I resisted staying in the present. One second - two. I was very agitated. I was looking in the mirror and I saw the face of a bunny. I couldn't take myself seriously. How did you go from miner to photographer? I was a student of mining sub-engineers and I worked half-time in the mine as a miner's helper, cleaning, supplying... And in the afternoons I went to classes. I was employed half-time, so I only worked 2 weeks a month. And one evening I was late for classes, I was walking in the halls of the faculty and I see an open door - I had already started taking pictures; I thought I was pretty good. It was after the revolution. And I saw an open door where a toilet was supposed to be, but it was disused and usually the door was always closed. The door is open, I see a photo lab, an old man. I say: Hello! Hello! Is this a photo lab? I take pictures too. Yes, look, I'm retiring now. And who comes in your place? I do not know. And how should I try? Well, ask the staff. I was completely innocent and had no idea how these things worked. I went to those ladies, as he told me. I asked around and entered the competition alone and ended up the university photographer. That's how I first became a photographer. In the meantime, I was collaborating with the first newspaper in Baia Mare and with all that I was super bored. I had too much time. I would arrive at 10 and leave at 12 because I was bored - that's a job where you had to stay. And I stayed there until I got a job at the second newspaper. That's how I became a photographer. What is the story of the picture of the man with the newspaper? He was the head of the communist party. The communist party was re-established for a short time after the revolution and his name was Ion Tution. He came to the newsroom - I don't know much about him. After he talked to the others, I called him there in a room, let me take your picture. He was a character, I saw him, with that crutch... And I made two pictures of Ion Tution like this, zac - zac. I have another one like that, Olteanu, quite a strange character from that period. He appears in the picture with the trombone and the rally behind. I photographed him because he was the head of the Romanian Communist Party in Baia Mare after the revolution and his name was Ion Tution. And he had a crutch like a saint. (editor’s note) The interview begins as an interview, but continues as a series of memories, as a discussion between two friends. Here you are looking at memory fragments; just as the memories do not respect a structural rigor, so this exhibition does not respect a rigor of exhibitions either. It is like a continuous flow produced by the hippocampus, neocortex and amygdala, rendered to you in a series of images and words. the 90s The picture of the cow, the woman and the tower is a classic. I was returning from a work trip with my colleagues from the newspaper and I asked them to make a pitstop because I had started a series with the tower - I thought since it is among the tallest towers in Europe it must be like the Eiffel Tower. And how many pictures are there of the Eiffel Tower, why wouldn't the Baia Mare Tower be my Eiffel. I started a life time project - I still have many pictures of the tower - I liked this image a lot because the background was good, everything was perfect. I've got the tower and our football stadium with the tower behind it and then just the empty stadium with one person sitting there - that's what I was doing at the time. Here I was influenced at that time by... you know these art photographers from the communist era who were taking these beautiful pictures with a guy in a suit playing the violin, with instruments that are photogenic, brass instruments set in the park with fog, a brass instrument or a violin on a bench, this style of pictures. And, no, most of them now seem like sentimentalities to me. The trombone, therefore, is a cultural quote from the repertoire of great art photographers – the trombone against the rally background seemed very appropriate to me. That was the idea. The union no longer exists, I don't know how many people from that picture no longer exist. This Phoenix is related to the tower because it is the union of the tower - you can put it next to the picture of the cow and the tower and they are related - with the history of the city. This is from my press days, that’s why I was at the rally. It was a beer drinking contest organized by local television. And that's pretty much the story. It's Bergenbier. They would drink, then go to the toilet, then drink again, until the first throw up. I went to the contest for the newspaper, but I took pictures for myself. I also gave them to the newspaper, but I always did them for myself. I didn't really care for the paper. I considered myself good enough not to care too much, and they appreciated me and left me alone. I liked my colleagues from the former newspaper - "Pentru Socialism" which became "Graiul Maramuresului" - they were fair play in a way, compared to what is now in the press. They really had respect, they had some principles. the 2000s In the 2000s I took a lot of wedding pictures. I did an exhibition with weddings in Bulgaria. At that time, in Baia Mare, wedding photos were outdated from a technical and conceptual point of view. They didn't know tricks, they didn't know how to put blur in images. Commercial wedding photography was just at the beginning and I already had a trained hand and quite capable devices. Back then I was one of the only ones with a real telephoto lens, the only one with good lenses. That's why they invited me to weddings. At first they called me to reformed weddings, also because they didn't have a community member who knew how to take good photos. And now I still go but only those who know what they want are calling me. Who wants someone discreet and to take atmospheric pictures for them. That's the thing about weddings. The last one was last year. Also a reformed wedding of a friend of mine. The Costinești wedding has a great story. I was a set photographer for Radu Munteanu's film. The movie was shot by the sea and I was on a terrace with the boys. It was the off-season, there was no one in Costinești. And it was the only restaurant open. Well, we were sitting there on the terrace bored, having the day off, semi-drunk, with the second director when I see this bride come into the hall and start dancing. We were outside. They were practicing for the waltz. I'm not a paparazzi, but encouraged by my colleagues, I went in and took their pictures. They didn't say anything. After which I continued to photograph during the wedding. I wasn't hired to take pictures; I sneaked in and took pictures. That was all. They didn't have anyone with pictures or video but they didn't comment that I did them either. It was great that evening. Everything was so unreal, like in a movie. Since about 2009 I have worked less and less at the newspaper. Newspapers had begun to disappear. I went to Bucharest where I did set photography; I also did events. after 2010 I was in Sighet, at the folklore festival, and I saw this lady; I still have a photo or two of her. You know I follow characters – first I catalogue them and then I follow them. I have them all in my head and make combinations with them. And this lady was super cool with the cigarette and that death metaphor in the back. I also used this picture for the Memento Mori project. Somehow the shadow of smoking hovered over her. This is from a wedding, flower power. I really like the composition because it's Bruegel style. It gives me a light, floating state... I would like to do more in this style. You see, it has a lot of characters, everything is as it should be. I like the one with many people because it's more complex in expressions. It was a sheep fair, with political guests, the locals were a bit drowsy from the heat, the picture is from the end of the day. Now I'm trying to take photos like these. The more experience you have, the more you understand; and now I understand more than when I started photography. And it's normal for the themes I tackle to change, to become more complicated. People think I was better at the beginning, I don't think so. I'm not the same person anymore and the world has changed a lot since then. I have photos taken a long time ago that I still like very much. I don't have a creative crisis. Now I can take pictures of the same intensity in two days that I used to take in 3 years. I'm not looking for themes; I just open my eyes to what is offered to me. Now I'm much faster – in the past I couldn't take pictures of people without them realising they are being photographed and come out naturally. It was something impossible for me. Now I'm on another level - from my point of view, which is also relative. I don't even try to beautify them too much anymore because I realized that it's not that important. Anyone can beautify, it's much more important that real moment that you capture, without showing yourself: look what a beautiful picture I took. That's kind of the point. I try not to appear in the picture myself. I don't want to shock with angles, lenses, colors, stuff like that. I'm not interested in that. now

"Habitat: Infraroșu" Artist: Alex Busuioceanu Curatoare: Ioana Marinescu 23 ianuarie - 10 februarie 2026 Despre expoziție: „HABITAT: Infraroșu” este solo showul lui Alex Busuioceanu, o expoziție capsulă care concentrează interesul acestuia pentru natura sălbatică, folosind tehnica fotografiei în infraroșu. Selecția prezintă o versiune personală a unui proiect mai amplu, desfășurat în perioada mai-octombrie 2025, timp în care fotograful și Rangerii Urbani ai Parcului Natural București au expolorat ariile sălbatice ale orașului. O selecție diferită, dar cu o interare amplă a început la finalul lui 2025, când imagini coplementare proiectului au fost expuse la Cărturești Carusel și la Muzeul Muncipal Călărași. Expoziția de față propune un mod diferit de a privi natura urbană: nu ca pe un fundal marginal sau un accident al orașului, ci ca pe un habitat activ, aflat într-o stare de echilibru fragil.Prin intermediul tehnicii infraroșu, Busuioceanu nu documentează pur și simplu aceste spații, ci le încapsulează ca pe niște posibile relicve ale prezentului, imagini destinate unui viitor incert, în care relația dintre om, arhitectură și mediu rămâne deschisă și vulnerabilă. În multe dintre cadre, arhitectura urbană apare într-o formă funcțională și laconică, dar totodată decrepită și fragmentată, semn al unor structuri a căror funcție s-a încheiat. În contrapondere, din alte imagini răsar noi straturi ale orașului, cu forța și rapiditatea vegetației invazive, care ocupă, recuperează și reconfigurează spațiul. Subiecții umani sunt surprinși din spate, așa cum se întâmplă în imaginea cuplului dintr-un peisaj apocaliptic și solitar de lângă Lacul Morii. La fel cum animalele se feresc instinctiv să fie văzute, și oamenii par să adopte aceeași discreție în spații precum Petricani, Valea Saulei sau Dobroiești zone aflate la marginea vizibilului urban, unde prezența este mereu provizorie. În mod similar, lebăda își afundă capul în apă, iar privirea ei nu se îndreaptă spre exterior, ci sondează adâncurile, orientându-se spre un spațiu inaccesibil privirii imediate. Astfel, refuzul privirii devine un gest comun, care traversează umanul și non-umanul, marcând adaptarea la un habitat în care expunerea presupune vulnerabilitate, iar vizibilitatea nu mai este o garanție a controlului. Alex Busuioceanu devine doar un martor discret al acestor scene. În absența unor repere clare care ar putea anima sau umaniza scena, privitorul este invitat să-și construiască propriile puncte de orientare și să-și caute propriul loc într-un peisaj aparent dezolant, definit mai degrabă prin ceea ce lipsește decât prin ceea ce se arată. Selecția funcționează însă pe baza dublei priviri a artistului: orientată și spre exterior și spre interior, aproape simultan. Pe de o parte, este o cercetare atentă a peisajului, a vegetației și a structurilor care supraviețuiesc în țesutul urban; pe de altă parte, este un proces de introspecție și de ajustare a propriei sensibilități artistice, care începe cu artistul însuși. Peisajul devine astfel nu doar un obiect de studiu, ci și un instrument de auto-investigare, un parcurs personal de devenire și clarificare a propriei narațiuni vizuale. Această intervenție subtilă creează o tensiune constantă între real și posibil, între documentarea unui spațiu concret și construirea unei estetici personale. „HABITAT: Infraroșu” se situează astfel la granița dintre investigație documentară și interpretare artistică, propunând o reflecție deschisă asupra felului în care privim, reprezentăm și ne raportăm la natura din interiorul orașului. Despre artist: Format ca muzician clasic, Alexandru Busuioceanu a evadat din rigoarea metronomului prin vizorul aparatului de fotografiat. Încă de acum 17 ani, fotografia a devenit meseria lui, un drum care a început editorial și care s-a extins odată cu interesul său pentru oameni, povești și proiecte cu impact social. Ca profesionist al imaginii, caută să-și mențină creativitatea abordând tehnici și teme noi. Ca artist, Busuoiceanu caută să suprapună posibilitățile inifinte pe care le oferă fotografia, unei sfere de sensibilitate ghidată de o formă echilibrată între raționalitate și afect. Despre curatoare: Ioana Marinescu trăiește în București este istoric de artă și curatoare. Și-a finalizat doctoratul la Universitatea Națională de Arte din București în 2022, având ca temă biografiile cuplurilor de artiști. Din 2008, a lucrat în galerii de artă, dezvoltând o pasiune puternică pentru arta contemporană. În prezent, este curatoare la Muzeul Hărților, unde expertiza sa în istoria artei și arta contemporană contribuie la apropierea publicului de artiști,îmbogățind misiunea muzeului. În presă: https://e-zeppelin.ro/habitat-infrarosu/

Centru de resurse in fotografie, biblioteca, cafenea, galerie arta, fotografi, discutii, networking, cursuri foto, ateliere de fotografie, festival zilele fotografiei in bucuresti. Is this art? Is this a fest? Cdrf La CdRF Ne găsiți în strada Popa Tatu, nr. 68. Intrați în curte cu încredere, relaxați-vă sub umbra smochinului la o cafea de specialitate, matcha sau un cocktail clasic. Programul obișnuit este următorul: Luni - închis Marți - Vineri: 09 - 18 Sâmbătă - Duminică: 10 - 18 Avem o bibliotecă cu peste 400 de titluri, albume și reviste de fotografie, cărți cu și despre fotografie și fotografi și spații comode de răsfoit. În sala de curs ținem sesiuni teoretice dar unde puteți ține și voi întâlniri sau puteți lucra atunci când nu sunt cursuri sau alte evenimente. Folosim spațiul și pentru evenimente mici unde ne adunăm constant și povestim despre fotografie. În 2023 am deschis galeria CdRF unde avem constant expoziții noi de fotografie de artă. Urmăriți contul de Instagram al galeriei pentru ultimele știri. (https://www.instagram.com/cdrfgaleria/) De curând avem și: Studio mic pentru exerciții, practică și experimente, unde puteți petrece ore ca să învățați să potriviți lumini sau să fotografiați produse mai mici. Cameră de developare pe stil vechi, ca să exersați developarea alb negru a filmelor foto sau să experimentați cu diverse tehnici gen Photoshop analog.

"Seamless" Artist: Andrei Păcuraru (PAC) Curator: Natan Dvir aprilie - mai 2024 Despre expoziție: Andrei Păcuraru se află într-o călătorie continuă către limitele a ceea ce considerăm (sau vedem ca) uman. Cu referințe la principiile Bauhaus și precizia tehnică și estetică a lui Andreas Feininger, Păcuraru invită privitorul într-un tărâm în care artificialul devine aproape organic. Imaginile sale stranii și futuristice nu încearcă să prezinte esența experienției umane, nici să dea un sens eteric sau metafizic lumii, ci mai degrabă explorează limitele percepției noastre. Fotografiile manechinelor asemănătoare oamenilor, prin studii atente ale luminii și umbrei, ale texturii și formei, evocă un sentiment de neliniște, obligând privitorii să-și confrunte percepțiile despre umanitate și imitațiile acesteia. Pe fundalul unui peisaj vizual tot mai dominat de inteligența artificială, nu poți să nu te întrebi cum sunt create imaginile pe care le vedem și dacă ceea ce vedem este real. În aprecierea puterii durabile a mediului, Păcuraru rămâne dedicat fotografiei tradiționale, examinează cu meticulozitate subiecte lipsite de prezență umană, elimină orice senzație de perspectivă și provoacă înțelegerea noastră asupra mediului în sine. În „Seamless”, el ne invită să privim dincolo de suprafață, să distingem cusăturile dintre realitate și iluzie și să contemplăm esența a ceea ce înseamnă să fii om. Despre artist și curator: Andrei Păcuraru (PAC) este fotograf de peste 15 ani, lector și membru al Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane și parte din echipa de bază a CdRF. Expert în arta fotografică, Andrei are o înclinație aparte pentru tehnică fotografică și compoziție. Lucrările sale au fost expuse atât în România cât și în afara țării și este custodele Colecției PAC, o arhivă personală începută în 2006 care conține peste 10.000 de fotografii nepublicate. Curatorul Natan Dvir este educator și fotograf documentar conceptual care se concentrează pe aspectele umane ale problemelor culturale, sociale și politice. A absolvit un MBA la Universitatea din Tel Aviv și Masteratul în fotografie de la Școala de Arte Vizuale (NY), după care a devenit membru adjunct al facultății la Centrul Internațional de Fotografie (ICP). În presă: https://curatorial.ro/societate/broken-borders-si-seamless-finisaj-si-artist-talk-la-centrul-de-resurse-in-fotografie/ https://omiedesemne.ro/opening-broken-borders-seamless/ https://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/expozitiile-broken-borders-si-seamless-se-apropie-de-final-965041.html

„#mili-eu: Ileana, bunica domnului B. Fotografie de familie țesută în milieu” Artiști: Ana-Cristina Irian și Cristian Bassa decembrie 2023 - februarie 2024 Despre expoziție: Expoziția aduce împreună priviri feminine și masculine prin țeserea fotografiilor de arhivă realizate de soțul și nepotul Ilenei, bunica domnului B., în milieurile create de ea. Scopul acestui demers experimental îl constituie încercarea de a înțelege și de a exemplifica modul în care obiecte personale fragile sunt și pot fi folosite pentru a comunica, a păstra amintiri și a provoca narațiuni vizuale în contexte interpersonale. Povestea a început cu un apel telefonic primit în 2021, o conversație despre sacoșa cu milieuri a Ilenei. Colecționarul a povestit despre existența acestor mici și fragile lucruri, cât și despre dorința de a le activa într-un fel în jurul bunicii care le crease. Despre artiști: Ana-Cristina Irian este research-based artist, cercetătoare în arte vizuale și curatoare, lucrând cu colecții, arhive fotografice și materiale multimedia. Practica sa artistică, ghidată de motto-ul “No one left behind”, pune accent pe obiecte ale memoriei, integrând material fotografic în lucrări de artă contemporană. Lucrările ei investighează modul în care memoria personală și colectivă este modelată prin imagini, cultură materială și transformări spațiale, adesea prin metode participative și de recuperare a arhivelor. A studiat sociologia la Trento și Regensburg, antropologia vizuală la București și Perugia, și deține un doctorat în arte vizuale (UNArte). Cristian Bassa este fotograf, designer, editor și colecționar pasionat de cărți de fotografie. A inițiat și coordonat patru proiecte fotografice cu impact social pentru organizații caritabile, concretizate în expoziții personale și albume publicate. Este co-organizator al festivalului Bucharest Photo Week și autorul a două volume de fotografie documentară: “Beautiful Sunrise” și “Forward March”. Între 2016 și 2024, a colaborat cu Dorian Delureanu la documentarea vizuală a fântânilor tradiționale din Oltenia, proiect concretizat în trei albume și două expoziții, sprijinite de Muzeul Țăranului Român și Muzeul Olteniei. Proiectul a fost premiat la Premiile Naționale pentru Arte Vizuale din 2024. Împreună, Cristina și Cristian dezvoltă instalații artistice și documentare axate pe memorie, patrimoniu vernacular și istorii împărtășite, aflate la intersecția dintre cercetare și expresie vizuală. OMNIA PHOTO (omnia.photo) este o asociație culturală și editură din România, dedicată fotografiei contemporane și albumelor de artă vizuală experimentală. Misiunea sa principală este promovarea artelor vizuale, cu un accent deosebit pe fotografia românească, atât contemporană, cât și istorică. În presă: https://propagarta.ro/interviuri-acasa-la-in-atelier-la/peopleofgeorge/cristina-iran-mi-am-adus-aminte-de-razboiul-de-tesut-si-am-decis-sa-incerc-sa-folosesc-fotografia-ca-fir-narativ-tesut-intr-un-milieu-obiect-a-carui-forma-a-fost-deja-creata-de-o-alta-mana-intr https://curatorial.ro/arta/interviu-milieul-dialog-intre-persoane-din-generatii-si-comunitati-diferite/ https://omnia.photo/2024/03/19/mili-eu-ileana-bunica-domnului-b-mili-eu-ileana-mr-bs-grandmother/