Unseen and Unspoken - urmează în galerie

Anna Bedyńska își îndreaptă camera spre ceea ce cultura contemporană ascunde adesea vederii: moartea și alteritatea. Aducând în lumină atât tradiții funerare aflate în declin, cât și portrete ale persoanelor cu albinism, ea rupe tăcerea și invizibilitatea, revendicând spațiu pentru empatie, demnitate și dialog.

Haine de înmormântare/Clothes for Death

Trăim vremuri din ce în ce mai dezumanizate, relațiile de familie sunt tot mai șubrede, relațiile dintre oameni sunt din ce în ce mai depersonalizate. Viața noastră este automatizată în multe aspecte, inclusiv moartea și înmormântarea.

Există o tradiție aproape dispărută în Polonia (Europa de Est). Tradiția de a pregăti hainele pentru înmormântare. În zilele noastre, persoanele care mor la vârsta de 80 și ceva de ani sunt ultimele care mai cultivă această tradiție. Este practic moștenirea noastră cu rădăcini adânci în vremurile străvechi. Dacă nu o documentăm acum, generațiile următoare vor fi private de ea.

După cum spunea unul dintre personajele mele: nu se cade să mergi în blugi

ca să-L întâlnești pe Domnul. De aceea, mulți bătrâni își pregătesc hainele pentru înmormântare înainte de a muri. Uneori le cos, alteori cumpără haine noi-nouțe și le strâng plini de smerenie. Alții spun că trebuie să fie confortabile și folosite, deoarece călătoria spre Infinit este lungă. Unii le vor negre, alții pline de culoare. Toate au un sens. Lenjerie intimă, ciorapi, fuste, bluze cu mâneci lungi pentru femei, costume și cămăși albe pentru bărbați. Unii vor să ia cu ei mai multe lucruri în „ultima călătorie”, imagini cu sfinți, cărți de rugăciuni, rozarii etc. Soția lasă soțului bastonul și acordeonul preferate. Alegând haine care au valoare sentimentală sau cu o semnificație aparte în viața cuiva, persoana poate crea o amintire de durată pentru familie și prieteni. Este un mod de a păstra amintirile. Se spune că nu putem ignora dorința celui mort, care a lăsat spus dinainte ce vrea să poarte și cum vrea să fie înmormântat. În caz contrar, se crede că persoana decedată nu-și poate găsi liniștea și calea corectă spre Infinit. Mai mult, persoana care nu a îndeplinit dorința defunctului poate fi bântuită de sufletul mortului.

Discutarea și planificarea acestor pregătiri servesc unui scop profund – ele

umanizează conceptul de moarte. Într-o lume în care discuțiile despre mortalitate sunt adesea ținute sub tăcere, iar moartea însăși este un subiect tabu, aceste conversații deschid portița către înțelegere și sprijin emoțional în rândul membrilor familiei. Permit indivizilor și celor dragi să își exprime deschis dorințele și preocupările, creând o conexiune mai profundă în fața pierderii. Această tradiție particulară continuă să fie cultivată în orașele mici și la sate, mai ales în rândul generației în vârstă. Oamenii din orașe angajează firme de servicii funerare care se îngrijesc de cadavre, haine și alte îndatoriri. Moartea este încă un tabu. Societatea contemporană este mult mai interesată de frumusețea și tinerețea veșnică și se teme să se gândească și chiar să vorbească despre moarte, care face parte în mod natural din ciclul vieții.

În această serie sper nu doar să păstrez o tradiție care se estompează, ci și să imortalizez esența a ceea ce înseamnă să fii om. Haine de înmormântare (Clothes for Death) este mai mult decât o narațiune vizuală; îi invit pe privitori să reflecteze asupra dansului complex dintre viață și moarte, amintindu-ne de frumusețea îmbrățișării mortalității noastre cu grație și profundă umanitate.

Puterea Albă/White Power

Există multe nuanțe ale frumuseții. În paginile lucioase ale revistelor, pe rețelele de socializare și în publicitate, frumusețea este adesea rezultatul a ore întregi de machiaj, styling și retuș digital. Echipe de specialiști redefinesc fiecare detaliu pentru a crea imaginile rafinate pe care le vedem în spațiile publice. Ceea ce rămâne ascuns este chipul original, nealterat al persoanei fotografiate.

Portretele din seria Puterea albă (White Power) ne invită să redescoperim frumusețea modelată de natura însăși. Albinismul, cauzat de o genă recesivă moștenită de la ambii părinți, afectează aproximativ una din 20.000 de persoane la nivel mondial, în timp ce una din 70 este purtătoare a genei. Un copil albino se poate naște în orice familie, chiar dacă nu există antecedente de albinism. Deoarece corpul lor duce lipsă de pigment, persoanele cu albinism au părul, pielea și ochii fără culoare. Această absență a melaninei le face extrem de sensibile la lumina soarelui, având pielea predispusă la inflamații și ochii vulnerabili la afecțiuni precum fotofobia, nistagmusul și astigmatismul. Drept urmare, mulți se retrag din lumină la modul literal, cât și simbolic. Foarte des, ei se confruntă cu stigmatizarea, excluziunea și ostracizarea socială.

Ce este o frumusețe reală, autentică?! O frumusețe pe care nu toată lumea o poate vedea? Albinoșii trăiesc în umbră. „Am vrut să-i scot din adăposturile lor, să-i pun pe scenă și să le dovedesc lor și altora că adevărata frumusețe nu este creată de stiliști sau instrumente digitale, ci își are rădăcinile în autenticitate, în reziliența sufletului uman și în adevărul experienței trăite” – susține Bedyńska.

În unele credințe africane, albinoșii sunt considerați a fi întruparea spiritelor morților, existând superstiția că unele părți ale corpului albinoșilor au puteri magice care pot aduce fericire deținătorului de amulete sau poțiuni făcute din părți ale corpului albinoșilor. Acesta a fost un motiv de persecutare a comunității, inclusiv crimele de pe traseul Tanzania-Zambia-Congo-Camerun-Nigeria.

Despre artistă

În proiectele sale, Bedyńska explorează lumea persoanelor vulnerabile și marginalizate sau bolnave, precum și a persoanelor cu dizabilități. În centrul operelor sale se află de fiecare dată experiența umană. Se concentrează pe reportaj, în care adesea explorează subiecte tabu. A documentat nașteri și decese. Printre cele mai importante serii ale sale se numără Naștere cu umanitate (Birth with Humanity) și Haine de înmormântare (Clothes for Death). Amândouă contestă tabuurile legate

de naștere și moarte și au fost prezentate în cadrul unor campanii sociale. În 2024 a creat campania de conștientizare „Găsește punctul” („Spot the Dot”) pentru prevenirea cancerului de piele, în care a folosit fotografiile stradale din Japonia inspirate de Yayoi Kusama.

Îi place să detabuizeze subiecte care sunt adesea trecute cu vederea,

subiecte care par a fi incomode sau ascunse de ochii publicului și pune femeile în centrul atenției.

A câștigat numeroase premii prestigioase, inclusiv World Press Photo 2013, Grand Prix la Grand Press Photo (2005 și 2017), premiul National Geographic și premiul special „Merită să fim împreună” în cadrul concursului BZ WBK Press Foto, Premiul anul acordat de Ministrul Culturii din Polonia și o mențiune onorifică pentru Publicația anului 2024.

Filmul ei de debut, În altă lume (In Another World), a avut premiera la prestigiosul festival de film documentar din Leipzig și a primit premiul principal la categoria Cel mai bun film studențesc la Festivalul Kinoproba din Ekaterinburg. În 2024 a lansat două albume de fotografie – Al meu pentru totdeauna (Forever Mine) și Găsește punctul (Spot the Dot) – care nu numai că i-au adus recunoaștere în domeniu, dar au avut și un impact social și educațional semnificativ.

Mamă, fotojurnalist, lector, triatlonist, alpinist. Iubește să râdă. Membru al Programului Ambasadorilor Canon (2013-2018), al Femei Fotografe și Femei Fotografe Poloneze. A locuit și a lucrat în Varșovia, în Moscova, Tokyo și Hong Kong,

în prezent trăiește la București.

annabedynska.com