Parte din experiența expoziției Unseen and Unspoken, artist talk-ul cu Anna Bedyńska va avea loc pe 12 iunie, de la ora 18:00, la CdRF Galeria / Popa Tatu 68. Anna va vorbi despre practica sa fotografică, despre felul în care lucrează cu subiecte dificile sau incomode și despre proiectele în care explorează zone fragile ale experienței umane: moartea, marginalizarea, vulnerabilitatea, corpul, identitatea și felul în care fotografia poate deschide spațiu pentru empatie și dialog. Anna Bedyńska este fotojurnalistă, artistă și lector, cu o experiență internațională solidă și o practică construită în jurul reportajului documentar și al temelor sociale. A câștigat premii importante, printre care World Press Photo 2013, Grand Prix la Grand Press Photo, premii National Geographic și alte distincții relevante în fotografia documentară. A lucrat și expus în mai multe contexte internaționale, a publicat albume de fotografie și a realizat campanii cu impact social și educațional. Pentru fotografii interesați de documentar, portret, storytelling vizual sau proiecte personale dezvoltate pe termen lung, întâlnirea este o ocazie rară de a interacționa direct cu un artist cu multă experiență, care lucrează la intersecția dintre fotografie, jurnalism, vulnerabilitate și responsabilitate. Este și o discuție despre expoziție, dar și despre cum se construiește o practică fotografică matură, relevantă și conectată la arta contemporană. Artist talk: Anna Bedyńska 12 iunie, ora 18:00 CdRF Galeria / Popa Tatu 68 Intrarea este liberă.

Anna Bedyńska își îndreaptă camera spre ceea ce cultura contemporană ascunde adesea vederii: moartea și alteritatea. Aducând în lumină atât tradiții funerare aflate în declin, cât și portrete ale persoanelor cu albinism, ea rupe tăcerea și invizibilitatea, revendicând spațiu pentru empatie, demnitate și dialog. Haine de înmormântare/Clothes for Death Trăim vremuri din ce în ce mai dezumanizate, relațiile de familie sunt tot mai șubrede, relațiile dintre oameni sunt din ce în ce mai depersonalizate. Viața noastră este automatizată în multe aspecte, inclusiv moartea și înmormântarea. Există o tradiție aproape dispărută în Polonia (Europa de Est). Tradiția de a pregăti hainele pentru înmormântare. În zilele noastre, persoanele care mor la vârsta de 80 și ceva de ani sunt ultimele care mai cultivă această tradiție. Este practic moștenirea noastră cu rădăcini adânci în vremurile străvechi. Dacă nu o documentăm acum, generațiile următoare vor fi private de ea. După cum spunea unul dintre personajele mele: nu se cade să mergi în blugi ca să-L întâlnești pe Domnul. De aceea, mulți bătrâni își pregătesc hainele pentru înmormântare înainte de a muri. Uneori le cos, alteori cumpără haine noi-nouțe și le strâng plini de smerenie. Alții spun că trebuie să fie confortabile și folosite, deoarece călătoria spre Infinit este lungă. Unii le vor negre, alții pline de culoare. Toate au un sens. Lenjerie intimă, ciorapi, fuste, bluze cu mâneci lungi pentru femei, costume și cămăși albe pentru bărbați. Unii vor să ia cu ei mai multe lucruri în „ultima călătorie”, imagini cu sfinți, cărți de rugăciuni, rozarii etc. Soția lasă soțului bastonul și acordeonul preferate. Alegând haine care au valoare sentimentală sau cu o semnificație aparte în viața cuiva, persoana poate crea o amintire de durată pentru familie și prieteni. Este un mod de a păstra amintirile. Se spune că nu putem ignora dorința celui mort, care a lăsat spus dinainte ce vrea să poarte și cum vrea să fie înmormântat. În caz contrar, se crede că persoana decedată nu-și poate găsi liniștea și calea corectă spre Infinit. Mai mult, persoana care nu a îndeplinit dorința defunctului poate fi bântuită de sufletul mortului. Discutarea și planificarea acestor pregătiri servesc unui scop profund – ele umanizează conceptul de moarte. Într-o lume în care discuțiile despre mortalitate sunt adesea ținute sub tăcere, iar moartea însăși este un subiect tabu, aceste conversații deschid portița către înțelegere și sprijin emoțional în rândul membrilor familiei. Permit indivizilor și celor dragi să își exprime deschis dorințele și preocupările, creând o conexiune mai profundă în fața pierderii. Această tradiție particulară continuă să fie cultivată în orașele mici și la sate, mai ales în rândul generației în vârstă. Oamenii din orașe angajează firme de servicii funerare care se îngrijesc de cadavre, haine și alte îndatoriri. Moartea este încă un tabu. Societatea contemporană este mult mai interesată de frumusețea și tinerețea veșnică și se teme să se gândească și chiar să vorbească despre moarte, care face parte în mod natural din ciclul vieții. În această serie sper nu doar să păstrez o tradiție care se estompează, ci și să imortalizez esența a ceea ce înseamnă să fii om. Haine de înmormântare (Clothes for Death) este mai mult decât o narațiune vizuală; îi invit pe privitori să reflecteze asupra dansului complex dintre viață și moarte, amintindu-ne de frumusețea îmbrățișării mortalității noastre cu grație și profundă umanitate. Puterea Albă/White Power Există multe nuanțe ale frumuseții. În paginile lucioase ale revistelor, pe rețelele de socializare și în publicitate, frumusețea este adesea rezultatul a ore întregi de machiaj, styling și retuș digital. Echipe de specialiști redefinesc fiecare detaliu pentru a crea imaginile rafinate pe care le vedem în spațiile publice. Ceea ce rămâne ascuns este chipul original, nealterat al persoanei fotografiate. Portretele din seria Puterea albă (White Power) ne invită să redescoperim frumusețea modelată de natura însăși. Albinismul, cauzat de o genă recesivă moștenită de la ambii părinți, afectează aproximativ una din 20.000 de persoane la nivel mondial, în timp ce una din 70 este purtătoare a genei. Un copil albino se poate naște în orice familie, chiar dacă nu există antecedente de albinism. Deoarece corpul lor duce lipsă de pigment, persoanele cu albinism au părul, pielea și ochii fără culoare. Această absență a melaninei le face extrem de sensibile la lumina soarelui, având pielea predispusă la inflamații și ochii vulnerabili la afecțiuni precum fotofobia, nistagmusul și astigmatismul. Drept urmare, mulți se retrag din lumină la modul literal, cât și simbolic. Foarte des, ei se confruntă cu stigmatizarea, excluziunea și ostracizarea socială. Ce este o frumusețe reală, autentică?! O frumusețe pe care nu toată lumea o poate vedea? Albinoșii trăiesc în umbră. „Am vrut să-i scot din adăposturile lor, să-i pun pe scenă și să le dovedesc lor și altora că adevărata frumusețe nu este creată de stiliști sau instrumente digitale, ci își are rădăcinile în autenticitate, în reziliența sufletului uman și în adevărul experienței trăite” – susține Bedyńska. În unele credințe africane, albinoșii sunt considerați a fi întruparea spiritelor morților, existând superstiția că unele părți ale corpului albinoșilor au puteri magice care pot aduce fericire deținătorului de amulete sau poțiuni făcute din părți ale corpului albinoșilor. Acesta a fost un motiv de persecutare a comunității, inclusiv crimele de pe traseul Tanzania-Zambia-Congo-Camerun-Nigeria. Despre artistă În proiectele sale, Bedyńska explorează lumea persoanelor vulnerabile și marginalizate sau bolnave, precum și a persoanelor cu dizabilități. În centrul operelor sale se află de fiecare dată experiența umană. Se concentrează pe reportaj, în care adesea explorează subiecte tabu. A documentat nașteri și decese. Printre cele mai importante serii ale sale se numără Naștere cu umanitate (Birth with Humanity) și Haine de înmormântare (Clothes for Death). Amândouă contestă tabuurile legate de naștere și moarte și au fost prezentate în cadrul unor campanii sociale. În 2024 a creat campania de conștientizare „Găsește punctul” („Spot the Dot”) pentru prevenirea cancerului de piele, în care a folosit fotografiile stradale din Japonia inspirate de Yayoi Kusama. Îi place să detabuizeze subiecte care sunt adesea trecute cu vederea, subiecte care par a fi incomode sau ascunse de ochii publicului și pune femeile în centrul atenției. A câștigat numeroase premii prestigioase, inclusiv World Press Photo 2013, Grand Prix la Grand Press Photo (2005 și 2017), premiul National Geographic și premiul special „Merită să fim împreună” în cadrul concursului BZ WBK Press Foto, Premiul anul acordat de Ministrul Culturii din Polonia și o mențiune onorifică pentru Publicația anului 2024. Filmul ei de debut, În altă lume (In Another World), a avut premiera la prestigiosul festival de film documentar din Leipzig și a primit premiul principal la categoria Cel mai bun film studențesc la Festivalul Kinoproba din Ekaterinburg. În 2024 a lansat două albume de fotografie – Al meu pentru totdeauna (Forever Mine) și Găsește punctul (Spot the Dot) – care nu numai că i-au adus recunoaștere în domeniu, dar au avut și un impact social și educațional semnificativ. Mamă, fotojurnalist, lector, triatlonist, alpinist. Iubește să râdă. Membru al Programului Ambasadorilor Canon (2013-2018), al Femei Fotografe și Femei Fotografe Poloneze. A locuit și a lucrat în Varșovia, în Moscova, Tokyo și Hong Kong, în prezent trăiește la București. annabedynska.com

Săptămâna trecută pe vremea asta începeam Meeting Point ediția 2026, programul prin care ne propunem să contribuim la dezvoltarea fotografilor români prin know how, networking și facilitarea oportunităților de colaborare cu specialiști din industria artistică și fotografică din alte țări. Exact misiunea CdRF. Uitându-ne înapoi putem spune că cele 4 zile de Meeting Point au oferit un parcurs complet de dezvoltare educațional, profesional și artistic pentru participanți. Practic, fotografii au aflat de la Marina Paulenka despre care sunt pașii pe care trebuie să-i parcurgă ca să progreseze în carieră (instituțional, festivaluri, apeluri etc.); în completare a fost Wiktoria Michaelkiewicz care a vorbit despre cum te pregătești pentru portofolio review. Nu în ultimul rând, masterclass-ul Wiktoriei și al lui Claudio a arătat cum spargi granițele naționale și a deprimat pe multă lume zicând un adevăr greu - de la un anumit punct în colo, fotografiile contează mai puțin deoarece toate sunt bune; contează conceptualizarea, prezentarea și expunerea. Rui Prata a reamintit de ce este extrem de important pentru dezvoltare ta să aprofundezi istoria fotografiei, indiferent de ruta fotografică pe care o alegi, iar Elina Heikka a completat informațiile despre istoria fotografiei arătând cum lucrezi în fotografia de astăzi cu fotografia de arhivă. Mai apoi, cei care dezvoltă deja proiecte fotografice au putut lucra 1-la-1 cu Claudio Composti pe selecție, aranjare și conceptualizare a proiectului, cu Gilles Cargueray pe cum faci o carte de fotografie (apropos, sfatul lui Gilles a fost să lucrezi cu un designer sau cu o altă persoană care poate aduce valoare imaginilor tale cum ar fi un sociolog, antropolog, arhitect sau altcineva, în funcție de tema proiectului tău). Și nu în ultimul rând, toți au făcut evaluare de portofolii, ocazie cu care deja s-a pus de viitoare colaborări între parte din fotografii care au avut curajul să își arate portofoliile și parte din invitații noștri. Nu în ultimul rând, parte a acestui program a fost și oportunitatea de a avea o expoziție curatoriată de Marina Paulenka, la CdRF. Așa că, în ultima zi de aprilie (foarte frig, foarte multă ploaie), am făcut montajul expoziției “Home is not a question” a Erikăi Guadagnin. Marina a petrecut ore întregi aranjând fiecare detaliu al expoziției astfel încât să redea exact procesul prin care ideea de „acasă” din conceptul Erikăi se construiește între locuri, memorii și istorii personale, pentru a asigura un traseu optim al privitorului și un mesaj clar al artistei. Din acest proces noi am mai avut o dată confirmarea de cât de importantă e colaborarea artist - curator și cum același body of work poate căpăta nuanțe și valențe foarte puternice prin edit-ul unui curator. Vă invităm să ne vizitați și să vedeți expoziția oricând în următoarele 2 săptămâni. În încheiere, multe mulțumiri. Mulțumim tuturor celor care au ales să participe la acest eveniment. Am cunoscut sau reîntâlnit fotografe și fotografi cu care avem foarte multe în comun. Trecând peste programul formal al evenimentului, tot networking-ul ăsta organic este cel puțin la fel de folositor și s-a simțit ca un val de energie pozitivă. Mulțumim celor șase oameni fantastici care ne-au acceptat invitația: Elina Heikka, Wiktoria Michałkiewicz, Marina Paulenka, Gilles Cargueray, Claudio Composti și Rui Prata. Mulțumim Erikăi Guadagnin pentru încrederea pe care ne-a acordat-o cu expoziția Home Is Not A Question. Mulțumiri speciale întregii echipe CdRF: Daria, Diana, Angelica, Raluca, Oana, Andreea, Ștefan, Sorin, Alex, Ion, Alex. PS. Planurile pentru Meeting Point 2027 au început deja. Galerie foto:

Centrul de Resurse in Fotografie (CdRF) creeaza cadrul pentru dezvoltarea si internationalizarea fotografiei romanesti. De la ateliere, cursuri și masterclassuri pana la servicii personalizate pentru fotografie sau intalniri si evenimente dedicate fotografilor si fotografiei. Detalii Detalii Detalii Detalii NEWS Urmează: Artist talk cu Anna Bedyńska la CdRF Galeria Parte din experiența expoziției Unseen and Unspoken, artist talk-ul cu Anna Bedyńska va avea loc pe 12 iunie, de la ora 18:00, la CdRF Galeria / Popa Tatu 68. Anna va vorbi despre practica sa fotografică, despre felul în care lucrează cu subiecte dificile sau incomode și despre proiectele în care explorează zone fragile ale experienței umane: moartea, marginalizarea, vulnerabilitatea, corpul, identitatea și felul în care fotografia poate deschide spațiu pentru empatie și dial Unseen and Unspoken - urmează în galerie Anna Bedyńska își îndreaptă camera spre ceea ce cultura contemporană ascunde adesea vederii: moartea și alteritatea. Aducând în lumină atât tradiții funerare aflate în declin, cât și portrete ale persoanelor cu albinism, ea rupe tăcerea și invizibilitatea, revendicând spațiu pentru empatie, demnitate și dialog. Haine de înmormântare/Clothes for Death Trăim vremuri din ce în ce mai dezumanizate, relațiile de familie sunt tot mai șubrede, relațiile dintre oameni sunt din ce în Meeting Point 2026 Săptămâna trecută pe vremea asta începeam Meeting Point ediția 2026, programul prin care ne propunem să contribuim la dezvoltarea fotografilor români prin know how, networking și facilitarea oportunităților de colaborare cu specialiști din industria artistică și fotografică din alte țări. Exact misiunea CdRF. 1 2 3 4 5

Invata fotografie de la Cornel Lazia, Adi Bulboaca, Ioana Moldovan, Ionut Staicu, Sorin Florea, Cristina Irian si Andrei Pacuraru. Cursuri fotografie de tehnica foto, istorie a fotografiei, lumina de studio, portofoliu, estetica in fotografie si altele. Expozitii de fotografie. Participa la masterclassurile de fotografie cu profesionisti internationali. Portofolio reviews pentru fotografi, de fotografie comerciala si advertising și fotografie artistica. Filter by Teacher Andrei Păcuraru Cristina Irian Ionuț Staicu Panos Kasiminis Sorin Florea Filter by Content Analiză critică Istoria fotografiei Storytelling vizual Studio Tehnică fotografică Filter by Nivel recomandat Avansat Intermediar Începător Propunem un program complex care poate fi adaptat la nevoile și ritmul tău. Dacă ai nevoie de ajutor să-ți creezi propriul parcurs, scrie-ne la hello@cdrf.ro și te ghidăm noi. Reset filters Cursuri încheiate Introducere în stil personal în fotografie sâm., 23 mai Zoom Detalii Atelier fotografie "Strangely familiar" sâm., 16 mai Zoom Detalii Bazele portofoliului și ale proiectului fotografic mar., 12 mai București Detalii Atelier de developare alb-negru sâm., 09 mai București Detalii Introducere în fotografia de studio mie., 06 mai București Detalii Atelier de fotografie de stradă sâm., 04 apr. București Detalii Introducere în fotografia documentară mar., 31 mar. București Detalii Workshop fotografie de stradă sâm., 07 mar. Zoom Detalii Introducere în narațiunea în fotografie mie., 11 feb. București Detalii Introducere în tehnică fotografică mar., 10 feb. București Detalii Bazele Fotografiei sâm., 07 feb. București Detalii Introducere în istoria fotografiei sâm., 07 feb. București Detalii Fotografia și scrierea creativă vin., 07 nov. Centrul de Resurse în Fotografie Detalii Atelier de antropologie vizuală, o introducere dum., 12 oct. Sediul CdRF Detalii ȘCOALA DE FOTOGRAFIE #5 mar., 16 sept. București Detalii Curs introductiv: Fotografia în China și Japonia: narațiuni vizuale între tradiție și modernitate mie., 16 iul. Sediul CdRF Detalii Proiectul Fotografic - De la idee la implementare sâm., 12 iul. Sediul CdRF Detalii Fotografia de Artă - Proiect, Proces, Piață - Masterclass cu Bogdan Gîrbovan sâm., 24 mai Sediul CdRF Detalii Încarcă mai multe

Home Is Not a Question - expoziție Meeting Point @ CdRF Artistă: Erika Guadagnin Curatoare: Marina Paulenka „Home Is Not a Question” se desfășoară ca o investigație spațială și vizuală asupra apartenenței, modelată prin negocierea pe termen lung dintre Italia și România care definește practica Erikăi Guadagnin. În esență, proiectul poate fi înțeles și ca o navigare personală, o încercare a artistei de a se localiza în interiorul și între aceste contexte, nu prin rezolvarea întrebării apartenenței, ci prin rămânerea în incertitudinea ei. Lucrând cu urme arhivistice, imagini vernaculare și fragmente din istoriile comunităților, Guadagnin abordează imaginea ca pe un teren instabil. De-a lungul expoziției, materialele de arhivă apar stratificate, întrerupte și parțial obscure, adesea de structuri asemănătoare unor perdele care, în același timp, separă și conectează. Aceste gesturi introduc o metaforă spațială discretă, dar persistentă: două lumi aflate în proximitate, dar niciodată pe deplin reconciliate. Perdeaua devine un prag, o suprafață de proiecție și un punct de separare, sugerând modul în care identitatea este negociată continuu dincolo de granițe vizibile și invizibile. Limbajul său fotografic se extinde dincolo de imaginea în sine. Tipărite pe metal, suspendate pe folii transparente sau integrate în instalații sculpturale, lucrările se transformă în funcție de mișcarea privitorului. Cadrele se suprapun, se dizolvă sau rămân în mod deliberat incomplete, permițând imaginilor să existe într-o stare de permeabilitate. Ceea ce apare nu este o narațiune fixă, ci un câmp de relații în care sensul este contingent, construit prin durată, atenție și poziționare. În același timp, cercetarea artistei asupra comunităților italiene din România dezvăluie o condiție de prezență dispersată, o comunitate care există fără o reprezentare stabilă sau unificată. Acest decalaj dintre realitatea trăită și vizibilitatea ei devine central pentru lucrare. Guadagnin nu încearcă să îl rezolve. În schimb, compune prin fragmentare, lăsând discontinuitățile să rămână active, menținând împreună elemente care rezistă alinierii. Maternitatea introduce un strat suplimentar în această investigație, intensificând întrebarea continuității și a transmiterii. Ce este dus mai departe și de unde? Cum poate fi articulat „acasă” pentru altcineva atunci când nu este pe deplin definit pentru sine? Aceste întrebări rezonează de-a lungul expoziției, ancorând preocupările conceptuale în experiența trăită. Prezentată la CDRF în România, expoziția se desfășoară ca o traiectorie deschisă, mai degrabă decât ca un traseu fix. Nu există un singur punct de vedere. Fiecare pas produce o schimbare, fiecare poziție o altă aliniere a imaginilor și a sensurilor. În această mișcare își găsește lucrarea forma, ca o încercare continuă de a se situa peste praguri, între istorii și într-un spațiu care rămâne, în mod necesar, nerezolvat. — Marina Paulenka Despre artistă: Născută în Italia și activă în România de aproape două decenii, Erika Gaudagnin își dezvoltă practica între două contexte culturale, într-un proces continuu de negociere și reconfigurare. Identitatea este abordată ca o condiție fluidă, modelată de mișcare, memorie și experiență trăită. Cercetarea sa pornește din materiale de arhivă și din narațiuni ale comunităților, cu un interes specific pentru prezența fragmentată a italienilor în România. Aceste materiale sunt rearticulate în instalații, colaje, pictură și cărți de artist, în care imaginea și documentul funcționează ca structuri instabile de sens. Practica investighează relația dintre vizibil și invizibil în imagini, precum și modul în care sensul se transformă prin juxtapunere, generând un câmp deschis de interpretare. În acest context, „acasă” nu este înțeles ca un loc fix, ci ca un proces în continuă devenire, modelat de migrație și maternitate. Despre curatoare: Stabilită la Berlin și originară din Croația, Marina Paulenka are peste 18 ani de experiență în dezvoltarea direcțiilor artistice, curatoriat, educație, leadership, management și dezvoltare culturală, alături de propria sa practică artistică. Activitatea Marinei acoperă artele vizuale contemporane, digitale și performative, cu o specializare în fotografie și new media, fiind definită de rigoare intelectuală, inovație, interdisciplinaritate și un interes constant pentru dialog critic și teme globale actuale. În 2008 a fondat Organ Vita Festival (Zagreb) și l-a manageriat până în 2019 când a devenit director artistic la târgul de fotografie UNSEEN din Amsterdam. În ultimii ani, Marina a fost Director Fondator al Fotografiska Berlin și a stabilit viziunea artistică, strategia instituțională și identitatea publică ale muzeului. Influențată de moștenirea post-iugoslavă și balcanică, practica sa curatorială abordează teme precum feminismul, identitatea, genul, drepturile omului și justiția socială, politicile corpului, reprezentarea digitală și impactul sociocultural al spațiului cibernetic, integrând perspective non-occidentale și punând în centru voci africane, asiatice, latino-americane, indigene și diasporice, pentru a construi punți între contexte culturale diverse și viitoruri imaginate, la intersecția dintre artă, știință, spiritualitate și tehnologie. În presă: https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/produs-de-radio-romania/curatoarea-marina-paulenka-intotdeauna-atunci-cand-creez-si-construiesc-noi-institutii-si-programe-ma-gandesc-la-comunitate-si-la-oameni-pentru-ca-pentru-mine-arta-este-pentru-toti-nu-doar-pentru-cei-din-lumea-artistica-id53315.html