Reflecția asupra peisajului se află în centrul imaginației poetice a lui Franco Fontana, ale cărui lucrări au urmărit întotdeauna să arate enigma invizibilului ascuns în vizibil. Fotografia este, de fapt, instrumentul prin care el surprinde inexistența a ceea ce este real, mereu în echilibru între reprezentarea realului și așa-numitul adevărat.